Poezie
Viața eternă
jocul vieții
1 min lectură·
Mediu
Amintirea trecutului îneacă prezentul,
Iar sufletu-ți alunecă în întuneric:
Locul sumbru unde doar un gând puternic
Te-ajută să reziști singurătății – stihul.
Și astăzi cred și scriu că amintirea
Ajunge dincolo de criptă, în viața eternă,
Risipindu-se în această lume solemnă,
Fără să mai rămână nimic; doar adierea...
Stau în tăcere pierdută... și simt
Cum pereții uzi ai cavoului m-apasă...
Văd pe fața-mi pustie cum toată viața se lasă
Pe buzele-mi reci, ce-mi șoptesc să te mint.
Mă rog să mă-ntorc doar o zi pe pământ,
Să-i mai văd pe cei dragi, și lumina
Ce o vedeam măreață și doar ea mă alina,
Când rătăceam prin pustie cu soarele sfânt.
012.865
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cojocar Alina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cojocar Alina. “Viața eternă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cojocar-alina/poezie/1773961/viata-eternaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IJIJIoan Jorz✓Sentențiozitate, inerentă începuturilor în ale scrisului. Abordezi, cu un ton apodictic, teme majore, (v. eternitate, moarte, etc.), fără a-ți aduce un prinos, cât de cât inteligibil, la dezvoltarea lor. Probleme cu ritmul și lungimea inegală a versurilor. Despre rimă, ce să mai vorbim... Încearcă să scrii în vers alb.
0