Poezie

PÃMÂNT ȘI CER ...

...pamant...

1 min lectură·13 martie 2008

Mediu

PÃMÂNT ȘI CER ...

O lacrimă-n ochi mi-aprinde

Scânteia ce nimeni nu o va stinge,

Nici ploaia de stele ce cuprinde

Lumea de îngeri ce-o atinge...

O lună plină pe cerul pistruiat,

Se joacă, vorbind cu stelele,

Și ele au un surâs pastelat,

Ce pătrund în visele mele.

O adiere suavă între cer și pământ

Plânge, se ține de-un fir de viață ...

Se luptă cu greu să răzbată în vânt

Și-o simt răsuflându-mi în față.

E doar un suflet pustiu... o fantomă...

Se plimbă-ntre două lumi pierdute,

Iar în aer se simte o aromă

Neplăcută, de speranțe deșarte.

Mă târăsc prin iarba umedă

Și simt vibrația pământului,

Ce-acum ușor mă cutremură,

Și-ajung la capătul drumului.

...pământ...

002.932

Cojocar Alina. “PÃMÂNT ȘI CER ....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cojocar-alina/poezie/1773338/pamant-si-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.