dialog imaginar intr-o oala cu ocru rosu

dialog imaginar intr-o oala cu ocru rosu

creez mereu corabii rasturnate in apus atat de libere

sovaitoare arcuite parca abscons lucirilor intelectului

ceva ca dintr-o poveste veche cu anima care tace de

indata ce animus incearca sa-i fure cantecul straniu

nemaiauzit contemporan mie nu-mi spune nimic chiar

vrei sa port senil eticheta intruparii istorice marca a detasarii

conflictelor mimate cu pixul nemuririi unui cadavru spanzurat

in declin

nu ti se pare ca esti cam arogant pentru un petec de huma

oare nu crezi ca tocmai ce esti nu intereseaza pe deplin

gandeste:ai fost vreodata haos ca sa fii ordine pacat

pentru a putea fi mantuire conflict pentru a fi candva unitate

o promisiune e doar un inger blond cu aripile retezate asta

sa fii oare si tu un orb aruncat intre inele de plastic

sunt omul liniste desfasurat mai mult necunoscut concep

anotimpuri maloase in care sufletul se zbate umilit intre

zabranice mestesugite de spiritele unite in numele ignorantei

luciferice sunt un summum al tuturor senzatiilor nelamurite

un mister intr-un mister permanent individualizat oh cat as

vrea sa fiu doar tacerea apelor crescute din munte

lectia singuratatii dezgusta spiritele neincercate mie chiar

sila posomoratule intr-o nevoie permanenta de comuniune

dezinteresata ce-ai spune daca ti-as sorbi sufletul si ti-as pierde

suflul inutil vietii descoperite din inalt ce-ai spune daca ti-as

darui iubire trupeasca in palatul pustiu in care domnesti cu atata

gratie estetica cum ai mai fugi sa uiti moleseala propriei vointe

in sfere de cristal plasmuite anume

e tot ceea ce striga nisipul sub razele fierbinti ale

soarelui rod astazi marunt maine difuz mistuit fara de

voie unei glume de rand eu eu eu eu cu mine mine mine

prin tine tine tine tine converg

nerod!

stiu bine...