cocos cristina-andreea

cu mana pe trandafir, intunec zarea-ndepartata, si chem licuricii sfiosi sa se aprinda-ndata. cu mana pe trandafir, aduc parfumuri uimitoare si cresc in pantec doar petale de dorul

pe cer usor se plimba albul unui nor... din zi in zi din noapte-n noapte, acesta este un simbol. cand ma uitam sa vad ceva... natur-n fata-mi aparea! lasand in pace codrul gol... o fi acesta

prin zile mi se scurge sangele bolnav, numai prin minune imi dau darul cel suav. durere si durere, in zi si in noapte... a dorului parere, prin venele de sarpe. pe zi ce trece ma

cu vise sunt incoronat, iar gandu-i plin de soare, precum un imparat cu zile de culoare. cu ploapele-mi de aur, cu venele aprinse, ager ca un taur, am zilele inchise. gasesc in al meu

in dreapta te uiti uimit, bleo spre verde ai zarit! cand te uiti in stanga ta, numai roza-ti e viata! dulcea mea culoare, ascunsa intr-o floare, deschizand aripi albastre si galbui, pr