Dumas zice că romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieții. Priviți reversul aurit al unei monede calpe, ascultați cântecul absurd al unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai
Cum te numești, Domnule?
Petru Popescu.
-Și ca ce lucrezi?
-Prepar peștii pentru pulverizat.
-Bine,dar ce anume operații faci??
-Pun peștele pe plăci,potrivesc plăcile pe plite,pregătesc puțini
Afar este frig ca-n frigider
Și gerul se crede lider,
Frunzele nu mai stau spnâzurate de crengi
Au căzut pe troiene prelungi.
Râu a-nghețat
Și s-a transformat
Într-o potecă
Și-alunecă
Toți
A fost odată o fată oarba langă care nu vroia nimeni sa stea, decat prietenul ei....intr-o zi baiatul a intrebat-o:
- Vrei sa fi sotia mea?
- Nu mă pot căsători daca nici macar nu pot să văd lumea
Un asemenea razboi se apropie,il vad chiar in fata mea.Nimeni nu-si da seama,insa toti purtam o batalie continua,cu noi, cu ceilalti,si cu nimeni in acelasi timp.
Stropi de ploaie,o ninsoare de
Ma aflu intr-o incapere ce pare putrezita,
Am ajuns aici,crezandu-ma urmarita.
Lacrimi imi curg din ochii injectati,
Va rog,demonilor,in pace sa ma lasati!
Ma simt urmarita!
Pe mormant mi-am
Trist...o lacrima mi se prelinge pe fata,
Mi se pare si respir ca-i greu,
Incerc sa evadez din viata
Si sunt singura, doar eu.
Un suspin fara sa vreau imi scapa
Se pierde in linistea
\" Vocea ai parea rece si umpic taioasa , iar auzind-o pe ea vorbindu-mi astfel , o durere adanca imi incesta gastul , ca abia mai puteam respira \"
( Joseph Delaney )
\"Deodata
Sunt lucruri care ni se sterg, pur si simplu, din memorie fara ca noi sa bagam macar de seama. De cele mai multe ori, aceste lucruri se disting prin caracterul lor insolit, lugubru, sinistru. Noi le
În libertatea mării constrângerea e malul.
Deplinul întuneric lumina o conține.
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
Și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine
Nimic îți pare totul când
Deasupra mea se-nalta cerul
Asteptand cu nerabdare sa-nceapa duelul ,
Duelul cel mai inversunat
Dintre apa si uscat .
Un val de-al apei s-a napustit furios
Peste un arbore butucanos ,
Apoi
La lumina lumanarii am avut un vis,
Doi straini care isi citesc gandurile.
Doua suflete care se cauta in noapte.
Doua inimi care bat in acelasi ritm.
Doua ganduri despre iubire.
Doua sentimente
Fugeam cat puteam de repede protejandu-ma de vantul care-mi taia rasuflarea. In timp ce eu goneam , vantul facuse deja o victima . Un plop mare , putrezit de trecera vremii statea intins in a mea
Dupa multe mile de mers prin aerul aspru si uscat , care iti ratacea mintile prin cele mai intunecate colturi ale lumii , am ajuns la acel lac al Sacrificiilor – ii se spunea asa pentru ca demult ,
In timp ce mergeam vrajit
In fata mea ceva s-a ivit.
Isi sădea drum către mine
Iar eu simteam că sfarsitul imi vine ,
M-am intors si-am fugit,
Si cu privirea stăteam atintit,
Spre venele
CC