Poezie
In asteptarea sfarsitului
1 min lectură·
Mediu
Trist...o lacrima mi se prelinge pe fata,
Mi se pare si respir ca-i greu,
Incerc sa evadez din viata
Si sunt singura, doar eu.
Un suspin fara sa vreau imi scapa
Se pierde in linistea asurzitoare;
Nostalgia un mormant imi sapa
Si realizez ca viata e trecatoare.
Tipete si zambete se zbat disperate
In mintea mea ce-i in reapaos,
Sperante ce demult sunt moarte,
Pier in ura, totu-i haos.
Merg singura printre cadavre uitate
De ceilalti candva, in trecut,
Cadavre fara morminte sapate
Dar nu au nimic de pierdut.
Merg calma fara o directie anume
Si gasesc un vis spulberat,
Tot ce aveam e raspandit in lume:
Totul si un gand curat.
Nu-i nimeni in jur-doar eu,
Sunt trista si fara macar o speranta
Dezorientata si singura mereu
Dar Moartea ma asteapta in fata.
Imi sopteste \"Te eliberez!\"
Si povara pacatului dispare
Privesc in jur si realizez
Sunt aidoma celorlalte cadavre.
001981
0