Cleo Sand

Multumesc Petrut pentru cuvintele frumoase, singurele de altfel primite pe Agonia in limba romana. Te-as contrazice totusi din postura ingrata de autor consemnat la stadiul de atelier spunand ca in textele mele eu vad mai degraba fondul in cautarea formei chiar daca intelegem prin forma diacriticele. Ti-am urmat si aici sfatul desi sunt pe cale sa renunt la postarea textelor pe care le stiu deja sortite atelierului de mana unui cenzor probabil plictisit care se simte confortabil in postura de \"critic\" si care pare atat de hotarat de harul si propria-i putere de decizie incat nu binevoieste sa ne explice noua, aspirantilor la statutul de poeti, ce am putea imbunatati ca stil, tema sau cine stie ce altceva.

Sperante in urme rancede de cuvinte si aripi arse de ingeri, doua ganduri datatoare de sperante si nostalgii. Sangele albastru e scurs din calimara de la inceput?
Intrebare ca de la informatician poet la fizician poet: daca ne-am astepta la imprevizibil simpla noastra asteptare l-ar transforma in previzibil?
Frumoasa poezie, vie si un pic trista.
Si nu pune lipsa comentariilor pe lipsa noastra de curaj ci poate pe faptul ca ne lasi fara cuvinte de multe ori.

Your faithful reader,
Claudia

Cred ca fiecare strofa este un poem in sine. Alaturarea atator imagini, foarte expresive imi distrage atentia. Editate separat mi-ar da mai bine ocazia sa le savurez pe indelete.