Poezie
Acolo
1 min lectură·
Mediu
Și-acolo am stat tăcuți
cu viitorul strâns în brațe
străini și singuri,
unul lângă altul
La marginea clipei aceleia
De-mprumut,
batand în violet
în liniște
și-n noi
Pe malul acela înalt
am tăcut însetați
și ne-am privit moartea
în zbuciumul valurilor
îmbrățisând gleznele
verzi-amărui ale stâncii
Acolo ne-am spus tot
până tăcerea din lucruri s-a făcut zid
și plânsul din voci s-a făcut nor
și noi ne-am făcut zmei
cu pânze și sfori,
(dăruiți furtunii)
Furtuna aceea s-a născut pentru noi
să ne spele de sine,
și de umbre
într-un ritm
amintind de inimi
alungând secunde
și de herghelii imaginare de valuri
înecându-ne...
corăbiile.
025396
0
am citit si eu diun textele tale. poeme in poem. licricul formei in cauatrea fondului. sfat: pune diacriticele. succes!
cu prietenie,