claudiu borș

multumiri Tamarei si lui Doru pentru comentariile pline de bunavointa.
pentru mine e esential ca acest text a obtinut un feed-back.
ceea ce a actionat in mine atunci cand l-am scris se pare ca are efect si asupra altora.

n-am prea priceput de ce ți-au băgat textul ăsta la Atelier. după capul meu are suficientă forță, mai ales la final.

Mulțumesc Mariei Tirenescu pentru referință.

pentru mine contează că cineva a dat un feed-back textului meu. ți-ai exprimat cinstit părerea și asta e totul. te rog să iei replicile mele la modul impersonal.
referitor la cel de-al doilea mesaj al tău: limita despre care vorbeai e tocami ce trebuie să descopere haijin-ul în sinea sa, provocarea pe care o acceptă sau nu. acesta e crezul meu atunci când am starea necesară pentru a scrie haiku.(mai rar în ultima vreme)

mulțumesc Nicolae, e prima apreciere de când postez pe site. îmi plac și criticile, dar lumea nu prea argumentează

lasă-mă să argumentez: în haiku-ul modern nu trebuie să respecți neapărat regula silabelor. în limba japoneză nici măcar nu e vorba de silabe, ci de grupuri de sunete. esența haiku-ului constă în surprinderea unei stări pe care n-o poți reda foarte bine într-o limbă europeană atunci când ții morțiș la această regulă. discuțiile pe această temă sunt multe. vezi și site-urile străine de specialitate. exemplelor date de tine în joacă le lipsește tocmai această esență, pentru ca nu surprind vacuitatea în toată forța ei creatoare. ții mult la o regulă și încalci o alta (mi se întâmplă de multe ori și mie) mai importantă.

uneori cand plouă mai bate și vântul (nu-ți imagina un taifun)

rimele nu se potrivesc perfect, ritmul șchioapătă. ai putea să încerci să folosești diverse imagini din poezie, dar nu cele de tipul \"nori de catifea\", mai degrabă \"gări aburite de somnul rar\" (fără moale, care încarcă inutil versul)

nu mă încurajează nimeni să scriu mai bine, deci o să scriu mai prost.

mi-am analizat singur poezia și nu cred că merită pusă la atelier. pentru că pot fi subiectiv, aștept opinia celui care s-a uitat peste ea, cu argumente