Mediu
inima de sus a inimii pământului
își agită zdrobirea
între coastele neterminate
ca o lună roșie convinsă
de lumina și ocheadele ei
față de muritori.
toaca inimii sale
coboară și urcă dealuri
și munți nedeschiși
în coastele neterminate.
inima de mijloc a inimii pământului
își grăbește pieirea
înfățișându-se ca o cale de mijloc
ca un inel neîncheiat
ca o oarecare întrebare
în fața ascultătorilor
buimaci de schizofrenia culturală
pe care liderii
o împrăștie injectînd
pulsând slăbiciune
în singura arteră vie
a inimii de jos a inimii pământului
toate acestea stau sub semnul
stelelor unite
în inima cărora nu mai
curge nimic
în inima ta pulsează Pământul?
012.189
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Vera
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudia Vera. “cele trei inimi ale Pamantului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-vera/poezie/13951848/cele-trei-inimi-ale-pamantuluiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Din punctul meu de vedere acest text nu e de Atelier. Avem o gramada de texte proaste recomandate sau dezbatute din simplul fapt ca sunt incadrate la categoria *vulgar* si ne-am trezit sa aruncam textul asta la atelier. Pentru ca nu contine nimic *futacios*.
Iata de ce cred ca acest text nu e de Atelier.
Imi place cum curge, nu se impiedica, nu foloseste cuvinte greoaie, nu incearca sa socheze, nu ridica pe nimeni in slavi, nu se bate cu punii in piept spunand *iata cate stiu eu, iar voi nu ma intelegeti*.
Admit faptul ca deranjeaza putin aranjarea lui in versuri si faptul ca ii lipsesc semnele de punctuatie, dar daca ar fi sa ne luam dupa asta si sa descalificam textul doar din acest punct de vedere, inseamna ca multe dintre recomandatele noastre ar trebui sa ajunga la Atelier.
Si sunt si de acord ca avem pe acolo cateva constructii folosite si refoliste, iar tot ceea ce pot face este sa acuz autoarea de neoriginalitate, care (vai de capul nostru) oricum exista peste tot, ca nu ne-am nascut cu totii talentati si originali.
Imi place ultimul vers, pentru ca il vad ca un ultim spasm al vietii, un piept puternic ce respira aerul si traieste pe pamantul, simtind viata. De fapt, imi place ultima strofa cu totul, pentru ca nu face altceva decat sa respinga ideea de moarte si vine ca un indemn la trezire catre inimile mai putin pline de verva. Haideti sa simtim viata si natura care ne inconjoara si care poate sa creeze poezia.
Sincer, nu e nevoie ca toti poetii sa aiba ca tematica sexul. Fie el si simbolic. Si spune asta un autor care s-a folosit de acest lait motiv de-a lungul timpului si care poate, din cand in cand, inca se mai foloseste. Dar asa cum am stiut sa scriu despre sex, agresivitate si rau, asa m-am straduit sa pun in pagina si frumosul. Asa, romantic si vechi, cum li se pare unora.
Asa ca haideti sa nu descalificam textul asta. Pentru ca nu merita.
Dana