Cât de frumos este orașul privit prin ochii îndrăgostiților...
Tandrețea se revarsă pe străzile însorite
Într-o neîntreruptă descărcare de pace și armonie cu natura
Capodopera iubirii
Oricât de des te-ai opri
Să îți asculți gândurile târzii
Oricât de mult ți s-ar părea că le știi
Apare o vrajă
Care te delimitează
De acel ceva
Je ne se quoi
Pe care vrei să îl deții
Mai bine
Este ziua poeților
Este ziua în care aceștia se reîntregesc în catrene numai de ei știute.
Se compun iar apoi se descompun
Viețuiesc printre ruinele unui monument
Sau printre frunzele vreunui
Atunci când începi să vezi dincolo de mangleala lor
Lucruri minunate încep să se întâmple
Chestii pe care le credeai pierdute
Încep să facă iarăși sens
Părticică cu părticică sufletul tău se
Ca un fel de înger pe un pat de flori
te-am văzut venind
Înconjurat erai de o lumină albă, de o adiere strălucitoare
Iar părul de arhanghel ți l-ai lăsat desprins
Și aveai tot timpul din lume să
Să contracarezi momentele de grea încercare
Să contrabalansezi tumultul și ura semenilor tăi
Cu o clipă de creație.
Asta înseamnă să fii mafiot!
Un mafiot al poeziei
Un mafiot al artei
Un mafiot al
Privesc către ecran
Privesc către geam
Văd cerul curat, întunecat
Dar care ascunde un sens
E singurul care mai ascunde sens
În această lumină albastră a laptopului
Se aude un tren, păsările se
inima de sus a inimii pământului
își agită zdrobirea
între coastele neterminate
ca o lună roșie convinsă
de lumina și ocheadele ei
față de muritori.
toaca inimii sale
coboară și urcă
Pietrele din gând pășesc către soare rând pe rând
În pământ m-ascund de soare ca să aflu cine sunt
Rând pe rând un ochi o mâna se-ncâlcește in pământ
Zorii cad victorioși peste pietrele din gând
Aș vrea să rămân viu
Când toamna se-așterne peste pustiu...
Cântec de toamnă acoperă-mi ochii
Și-adapă-mi buzele vineții,
Așeaza-mi stropi pe negrele rochii,
Note de toamnă din glasuri
CV