Poezie
fiecare bătrân își are marea sa
1 min lectură·
Mediu
am rămas singuri, prietene
noi doi și banca asta ca o carte de povești deschisă
pentru cei care încă mai cred în minuni
mi-aprind o tigară și trag din ea ca și când aș adulmeca ultimul prânz bogat
din care ne infruptăm amândoi
încet cucerim lumea umbrelor
am devenit invizibili
așa ajung oamenii îngeri
lor nu le e foame
nici sete nici somn
am obosit să exist
mă întind pe banca asta
iar tu învelește-mă cu aripile tale
ce caraghios
un înger bătrân privește curios în jur
cu ochii lui de porumbel speriat și încearcă să redevină
ultimul Santiago
un alt salao al pământului și al cerului
un vagabond care-și ascunde singurătatea
în spatele aceluiași zâmbet împietrit
charlot
http://www.trilulilu.ro/muzica-blues/claudia-minela-fiecare-batran-isi-are-marea-sa-voc
013567
0
"incet cucerim lumea umbrelor
am devenit invizibili
asa ajung oamenii ingeri"
imi pare un avantaj, ca in postmodernismul care e, dar nu exista. sau ca-n povestea in care ingerul a strigat: "mai incet cu pianul pe scari, charlotte minovici!"
... poate fiindca unele povesti au un final neasteptat