timpul, cal nestăpânit

simt cum viața se scurge fără voia mea/ când nu mai ești tânăr îți dorești să te evapori precum roua dimineața

ajungi să-ți cauți prospețimea în puieții din jurul tău

te doare tinerețea lor/ te simți asemenea copacului peste care toate iernile și-au adunat petele negre/ cioclii croncănind sacadat precum toaca plecarea

fiecare pom își găsește sfârșitul în rădăcinile lui

râuri de suflet inerte în tăcerea pământului