Poezie
MASA SI SCAUN
3 min lectură·
Mediu
MASÃ ȘI SCAUN
Se dedică bunicii mele Smaranda
- În dreapta să fie, întotdeauna
Scaunul pentru înger, spune bunica,
În stânga, un scaun pentru drac,
Așa e obiceiul din bătrâni,
Altfel apar confuzii,
N-ai șanse să afli adevărul.
Sunt prizonieră între masă și scaun.
De partea cealaltă a mesei
E un scaun liber,
Pentru cei care cred că am stocat
adevăruri
Și vin să-mi pună întrebări contorsionate,
Pentru cei care-mi aruncă vinul pe față,
Sau pentru acei care, uneori,
în diferite stiluri,
Mănâncă și beau, în trecere.
- Cel care a plecat adineauri,
A mâncat și a băut la masa ta?
verifică bunica.
Atunci e om bun, e omul tău,
Are încredere în tine și tu, firește,
Poți avea încredere în el,
În viitor e binevenit.
... În așteptarea lui,
Bunica gătește și pune pe masă
Bucate și vinuri alese,
Pe care le împart atât cu prietenii
Cât și cu dușmanii... non-critici(!)
Observ că sunt și teoreticieni,
Mănâncă stând în picioare, grăbiți.
Prietenii petrec mai multă vreme,
Cina devine micul dejun,
În numele unor libațiuni
Care lasă impresia că nu servesc la nimic,
Dar timpul nu se pierde
Se transformă în amintiri,
Transfigurate direct proporțional
Cu viteza introspecției
În spațiul imaginarei secunde.
… Par o natură confesivă,
Uneori, cumsecade,
Dar pe indiscreți exersez
Minciuni vândute scump,
Îngere, oricât aș bea,
Oricât aș mânca,
Nu mai pot hrăni Fantezia,
Cuțitele adevărului limpezesc
Liniștea cangrenată a rațiunii,
Încep să observ cum tremură
pleoapele
Și vocile tuturor oamenilor,
În timp ce înghit
Povești despre semenii lor,
Drace, e adevărat, ce ușor
Se poate trăi în minciună.
Observ că fețele de masă acoperă
Pâinile, ca niște giulgiuri.
S-a dus vestea în districtul 6,
Acolo, în apartamentul 38,
E una care nu se ridică de la masă,
Ce ciudățenie, e una care nu face nimic.
-Nici dragoste? îi aud râzând,
Nu mă ridic.
Aici plâng, aici râd, aici dorm
Aici aștept reîntoarcerea sfârșitului,
Aici am prins rădăcini,
Aici visez că sunt o femeie frumoasă
Daphnee – împodobită cu frunze și flori
Ce-și scutură polenul peste pahare,
Beladonă cu parfum de migdale.
Nu am curajul sa mă ridic.
Între scaun și masă,
Mă simt în siguranță
În închisoarea lor confortabilă,
Stau aici, pentru că în lume
Sunt alții care-i recunosc pe cei care
Nu știu să iubească.
Să nu aveți încredere în mine!
Nimic nu v-a spus bunica,
Pungile cu lapte de cucută
Stau ascunse în sertarul mesei
Solidificate.
Doamne, simt că-mi pierd
Substanța,
Ai ordonat ploaie
Între scaun și masă
033.419
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Duminica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 415
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 88
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudia Duminica. “MASA SI SCAUN.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-duminica/poezie/13917576/masa-si-scaunComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
în tăcere
o cană cu vin
la masa ta…
și să nu uit
mulțumește-i
bunicii Smaranda
pentru
plăcinta cu mere !