intro

M-am nascut dintr-o iluzie. Una dulce si naivă, dar mă sufocam așa că... am spart-o. Când ,in sfîrșit am reușit să ies am călcat pe cioburile ei. Cum de nu le-am văzut?! Mi-am tăiat talpa, ah! și acolo erau toate sentimentele mele! Toate au curs. toate. S-au împrăștiat. Mă târam să prind unul, doua, degeaba. Piciorul mă trăgea înapoi. Astăzi iată-mă! exist. Rece. Imună. Inumană! Dar trăiesc. Lângă tine. Bietul de tine, mă torturezi și mă tachinezi mereu, neștiind că eu nu mai simt nimic. Acum, tocmai acum am învățat să trăiesc, când viața nu mai e o iluzie, când eu nu mai am sentimente. Acum, când sunt lânga tine, când tu mă chinui și mă urăști... ah!... mă doare ciobul din talpă!...