reflectie

Suntem idoti.Nebuni de idioti Ieri clocoteau gandurile in mine si-mio frigeau creierul.Am inceput sa gandesc pentru fiecare in parte si acum creierul meu ardea.Gandurile-mi au inceput sa se prajeasca pe el.Le-am lasat.Parca s-au ars.Numai scrumul a mai ramas din ele.Cand intorc capul,mai cade praful lor negru pe ureche.Dar ,oricum majoritetea sunt acolo.Ma tem ca n-o sa le pot scoate. Citesc ce scriu si ce scrieti,ma mananca ochiul pe dinauntru!Ma privesc,va privesc,irisul incepe sa ma doara.Ochiul fierbe de atata citit.Dar gata,a trecut.Na!S-a obisnuit,s-a calit.Doar irisul amai ramas crud. Banali suntem .Banali suntem cu totii.Nimic din ce scriem e necunoscut lumii.Pana si cel mai ascuns gand al nostru le este cunoscut lor!Cel mai ascuns gand ce zaca la fundul creierului meu sa afla exact in frunte cuiva si pluteste buimac printre alte ganduri in capul altuia! Ce sa-i faci? Asa ne-am nascut.Morti printre vii.Sau morti printre morti.Nu mai stiu.Iar ma doare creierul. Ce rost mai are sa mai schimbam ceva daca o facem doar pentru noi?Ce rost?Maine murim.Poimaine se nasc altii.Ramane o zi goala. Alti oameni banali o sa-si roada toata viata piciorele de atata mers si cautat al schimbarii.Si in final vor incerca si ei sa schimbe ceva.Dar si astia vor muri. Nu... ce mai conteaza?O schimbare,doua...ce mai conteaza daca nu trecem dincolo de Pamant?