ciustea andreea

e un poem puternic,frant de tristete,oarecum sadic cu eul liric care-si aminteste aceste nopti de iubire si sufera;pacat insa ca patrunderea prin meandrele prelucrate imaginar a amintirilor acelor nopti dorul nu poate fi exorcizat.
in sine poemul e proaspat de durere.

impresia mea e ca ai scris alla lejera unind in mod automat termenii aparuti in minte in baza unui mecanism deja asimilat ,fara alte interventii secundare.
am vaga impresie de fluenta intalnita prin oratiile populare;poate ai devenit manierist..exista cateva expresii pe care le folosesti si in alte texte;\"sunt partea partii din poveste\" o vad cu rol strict in armonizarea ritmica,tecnica a textului,nu a sensului insa.
e o curgere de ritm si asonante ,sensul(semnificatia) nu a facut \"escala\" pe malul meu.
amical

si inca ceva...avand o modesta familiaritate cu istoria artei,ma indoiesc ca tabloul respectiv se numeste:\"violul fetelor lui leucip\".

privind mai atent prin analele infocate de \"violenta/sex/violenta\" ale mintii tale vei putea substitui eroarea cu termenul originar:\"rapirea\"...
sau poate nu stiai ca rape=viol.
sau poate ai luat asonanta dintre termeni ca indicator al echivalentei de sens..chestia asta are o anumita semnificatie psihologica...si ca sa sugerez raspunsul fac o intrebare:de ce ai substituit termenul atat de cunoscut\"rapirea\" cu \"violul\"..?
si in plus de ce in engleza?eu cred ca normal ar fi fost ori sa dai traducerea in romana,ori cea originala in germana..ce sens are cea inutila si gresita in engleza??

faci tentative de recenzii celor mai repugnante carti si abordezi in poezii elemente recurente ce sistematizate superficial indica o tipologie de un anume tip..citind:\"violenta/sex/violenta/\",\"crime is incidental\",etc,ecg..(poeziile mustesc de rafinamente sadice de gen)te intreb ca un esser umano:

petre,esti satanist?


sa mai auzim-ceea ce nu-mi pare probabil- si de bine ..

eu personal ma simt in fata lui Savonarola pentru ceea ce la prima impresie imi pare invectiva impotriva \"scursurilor societatii\":mult patetism,dramatism si naturalism,ultimul care in modul in care vine utilizat nu-mi provoaca senzatii placute;pastreaza caracteristici de poema,(imita vag,foarte vag nietzsche)si cateva idei filozofice cred eu- si cer scuze daca ofensez-,depasite;omul inchisoare ambulanta e reminescenta din platon,dar aici vine in mod brutal vulgarizata ideea intr-o prolixitate de epitete care purtate la nivelul constiintei si trasformate in senzatii vizive devin prea tari(indoieli casante ce se sparg ca niste pahare,etc);\"omul da valoare si masura timpului prin modul cum il valorifica\" nu este o exprimare corecta,pentru ca eliminand \"masura\" exprima o tautologie, ce in situatia de fata nu are nici macar rol stilistic;a doua idee care incepe de la \"timpul..\" si se termina la \"in inactivitati si lene\"o gasesc si n-o gasec -cum se zice-la nivelul semnificatiei metaforei timpului si al coerentei ultimei parti;poate ar fi trebuit sa cizelezi textul astfel incat intre \"clipelor\" si \"pierdute\"sa intre un \"din cauza ca\";pe urma faci legatura intre evolutia gandirii prin trasformarea timpului ce-mi pare reminescenta bergsoniana,fara sa adaugi un contribut personal(care este de fapt sensul eseului).
ce vrei sa spui cu \"sufletul si spiritul intra in imparatia lui Dumnezeu?\"as dori o lamurire cu privire la diviziunea intre suflet si spirit.am o critica pentru fiecare propozitie din acest text;si acum observ titlul e inspirat ei,de unde e inspirat..?din batranul Hedegger;pe urma din cate stiu eu,evolutia presupune existenta unui lant evolutiv care implica o constanta si imbogatirea ei; dar facand mixtul intre ideea bergsoniana si regenerarea fiintei ,rezulta tocmai o violare a acestui principiu ,doar daca nu vorbesti despre fiinta efemeridelor..in sfarsit ,la un moment dat vad o idee originala,dar ,din nefericire o alta greseala gramaticala:\"ca si cum sunt\" in loc de mult mai binevenitul:\"ca si cum as fi\";moartea nu mai are sensul de nefiinta ,dar are in schimb sensul de acumulator de deseuri eliminabile aleatoriu in fiintele umane(in cazul de fata in tine).....faci afirmatii care se contrazic in spiritul lor..si cred ca am sa ma opresc aici pentru ca s-ar insirui o infinitate de comentarii in legatura cu anumite afirmatii care sunt pur si simplu hilare.
..

e interesanta aceasta mini ars poetica din incipit:\"cea mai frumoasa poezie e asta in care eu nu spun mare lucru\";pare a fi ceea ce as numi in mod ironic o asertiune apodictica;eul liric e un imparat ce revolutioneaza povestea declarand ca cele mai frumoase haine sunt cele care de fapt pe manechine, nici nu exista; totusi in final , ars poetica din incipit vine tradata prin ironie(\"cum sa nu,cum sa nu\") si aceasta e fosa care deschide calea spre reinterpretarea textului:cel mai frumos poem e cel in care nu se spune nimic,cea mai importanta zi cea in care nimanui nu-i pasa..poemul degaja o simplitate debordanta avand tesut cu abilitate printre panza textului un fir de finissima ironie la adresa falselor veleitati artistice intr-o lume aflata in carjele insensibilitatii;iubirea nu mai invarte sorii si stelele umanitatii(lumea saluta din mersul ei putin obosit);eu vad acest eu liric tocmai ca o perena constiina a renasterii principiului activ al iubirii(si a tot ceea ce este venusian,printre care si rinovarea artei,e mesajului ei):asta este o zi importanta,pentru ca obiectul iubirii exista(\"tu esti\"-implinire afectiva),la fel cum exista posibilitatea implinirii intelectuale( crearea celei mai frumoase poezii,ca probabilitate cazuala);prin urmare,in realitate,adevarata ars poetica enunta: acesta e un poem frumos pentru ca de dragoste.

am citit acest text si din curiozitate am mai citit cateva;observ motivul recurent al asasinului (nu are -vad-importanta daca ii canti un imn unuia propriu sau daca esti tu unul,sau daca e altul),sau figuri exemplare de sadism ca marchizul de sade,e cosi via;cum nu vreau ,din principiu,sa fac vreo echivalenta intre semnificatia psihologica a textului chiar daca cu binevenite veleitati artistice si psihologia reala a autorului,ma multumesc sa constat forta si impactul unor sugestii precum :\"prin crima intri si iesi de cate ori vrei din salon, un dute vino\"-atentie-\" sexual,sublim,sublim.\"si..cum mie imi sta un pic lumea pe loc cum se zice,in fata acestui mod de a gusta sublimul,ce nu este estetica uratului,ci estetica sadismului,ma intreb ,cum i-ai sugera sa interpreteze textul tau unei psihologii influentabile ,infantile,care probeaza impact direct la contactul cu nivelul ad-literam al unui text?...

am intalnit in aceste comentarii critica:\"versurile sunt simple\" deci poema nu are valoare;\"nimeni nu mai face asa ceva\"?cat de mult cerebralizam un cuvant pentru a-i determina o adevarata valoare semantica?\"toti copacii uscati de la umbra mea se inclina ceremonios/le centrez soarele/si ma iarta\" -mie imi par versuri deosebit de frumoase;a interpreta un autor fara a cunoste sistemul sau de simboluri e un risc pe care ni-l asumam;si daca nu intelegem,e problema noastra;eu cred ca un autor doreste interpretari originale ale creatiei sale plecand de la semnificatia simbolica pe care o circumscrie el in prealabil termenilor;eu vad un eu liric proiectat in zeitate a naturii,poate o hierofanie;sau din potriva un animism(a centra soarele copacilor-pare un act sacramental,a le cere iertare-induce spre ideea generala de implinire a unui ritual de purificare mistica);pe urma elementul\"pregatindu-mi cutia\" da o nota inedita intregului tablou,creand o atmosfera similara celei din creatiile lui de chirico.

parafrazand,textul e asa de aiurea ca mi se pare trist ca dumnezeu nu bate cu pumnu in el;poema neprelucrata;idei edulcorate si seci;contradictii iritante(\"cerul si mama /cele mai socante disparitii/[...]cele mai imposibile lucruri de ratat\");spunand ca erau imposibil de ratat,neaga de fapt prima afirmatie,care enunta tocmai expierenta socanta a disparitiei lor;in fapt,o ambiguitate irelevanta;poate ar fi trebuit sa inverseze ordinea;pe urma,as dori sa inteleg cum dispare cerul(?)si in ce sens este imposibil de ratat(caci imi pare ceva extrem de autosuficient in sine..).
astept cu suspense..

citez:\"in loc sa abordam problema din punct de vedere stiintific,ne bazam pe simple supozitii\"..adica tu sugerezi ca milioanele de persoane care au suferit si sufera inca efectele fenomenelor ca SMOGUL sau PLOAIA ACIDA,nu valideaza efectele cunoasterii empirice(bolile datorate acestor fenomene),ci mai abordeaza si ratiunea pura,sau vreo metoda stiintifica pentru asta?certificatele medicale care atesta anumite inconveniente de sanatate care se datoreaza INCONTESTABIL SMOGULUI SI EFECTELOR PLOII ACIDE,fac parte dintr-o metoda stiintifica pentru tine,sau nu?daca nu,am sa te rog sa ne expui argumentat bazele noii tale metode stiintifice,in calitate nu de ganditor modern,pentru ca astia:\"au o perceptie eronata asupra ideii de stiinta\",ci ma rog in calitate de orice capabilitate iti acorzi tu;e straniu ca pe cand un filozof ca Husserl simte \"necesitatea unei metode riguroase\" in ceea ce priveste principiile care il preocupa,tu sustii ca nu doar acesta dar si literatura(huh..!)nu au \"legatura cu rigurozitatea impinsa la extrem\";dar imi spun,e normal, din moment ce in eseul sau nici macar nu s a obosit sa ofere niste date elemetare oricarui eseist care se respecta,si bineinteles,Vrea sa fie respectat;dar presupunem logic si riguros(sic!!),ca nu asta e ceea ce-ti doresti,ci vrei conform doctrinei,sa faci \"oamenii sa se simta bine\",independent de realitatea externa:nimic mai hilar prin absurditate.
pe urma,care ar fi scopul(descrii doar metoda) ecologistilor?fac toata acesta propaganda de dragul manipularii indivizilor in sine?in somma,daca tu sustii ca pretentiile ecologiste,sunt absolut fara fundament si nu desemneaza o problema reala,iar metoda lor in a prezenta acesta problema nu este stiintifica,eu pot deduce subito doua lucruri:esti iesit de pe harta mintii,pe poteci care nu exista;doi:presupui ca in toata tarasenia asta singurul care a abordat Stiintific problema esti tu,care nici macar nu furnizezi indicii si corespondentii din subsol al paginilor citate??pai e logic sa-ti dau cu firma in cap astfel,din moment ce ne acuzi in principiu ca \"nu abordam problema din punct de vedere stiintific,ci ne bazam pe supozitii\";fluerasu,iti pun in vedere ca se poate construi un eseu mult mai bine intocmit,care sa argumenteze perfect pentru teza ecologista,si care sa prezinte bineinteles indicii confom deontologiei:acesta se va incadra metodei stiintifice si va legitima opinia ecologista,pentru ca metoda stiintifica in opinia ta,are aceasta menire.
pe urma,as dori sa-l rog pe dl.Zabet sa-mi explice in detaliu asa cum a studiat el la meteorologie,cum incalzirea globala determina glaciatiune.
va multumesc(ai reusit sa ma distrezi petrica,mai bun decat Murphie..!)

evident acest poem trateaza despre o inhibitie de natura libidica si dupa cateva indicii putem presupune,folosind cu delicatete cateva eufemisme,ca este vorba despre faza orala a materializarii acestei energii.
e conturata o atmosfera onirica,propice defularilor:noptile au tocmai \"invelisul plesnit\";noaptea instictele mizantropice,astmatice(\"locul acesta duhnind a trecere de pietoni\"),prind contur;acestea sunt potentate cu cat mai mult timp sunt refulate;constient de presiunea psihica a inhibitiilor (\"strangand intre pleoape piatra cubica a remuscarilor\")eul liric innoata in proiectii de natura libidica,cu speranta obtinerii satisfactiei mult ravnite in cadrul propice al noptii(\"increzator in destin si in urmele pe care/acesta le lasa printre noptile cu invelisul plesnit\");pe parcursul desfasurarii poemei,eul liric indica si locul celebrarii instinctului:\"baruri pline de fum si picioare dezgolite\",pe scurt mesajul ad literam ,de suprafata, pare a fi acesta:daca ar avea curajul sa infrunte prejudecatile ,ar cauta sursa izbavirii chinului libidic,tocmai in aceste locuri sanctionate social;eul liric stie ca \"dincolo pe cealalta strada ,ne vom putea in sfarsit suporta\",stie ca in locurile sanctionate de ipocrizia societatii se poate respira aerul libertatii plenare;al treilea vers(\"-ce culoare seminala a capatat lumea\") e corelat in mod subtil cu ultimele doua(\"se inalta culoarea lumii,culoarea unor buze/umede de femeie\"),sugerand tipul de materializare (orala) a necesitatii libidice.
in fine poema transmite subliminar mesajul emanciparii individului de sub tutela presanta,\"piatra cubica\" a inhibitiilor,in vederea dobandirii deplinei libertati:fata de sine si fata de societate. problematica:in mod individual eul se regaseste pe sine depasit ca importanta de valorile superficiale,(in sensul neveritabile,adica originate in constiinta Libera a individului) ale masei sociale din care arbitrar face parte;
acestea se impun ca instante coercitive,dar influenta lor asupra psihicului individual e de loc superficiala:are drept consecinte izolarea mizantropica de grup, bine ilustrata in penultimele versuri;unitatea masei nu trebuie sustinuta pe seama gatuirii perpetue a libertatii individuale fata de sine si fata de exterior,ci prin asimilarea corecta a conceptului de diversitate si adaptabilitate la acesta a dublei intensiuni a libertatii.

in critica literara nu vizam cu spirit utilitarist ratingul personal,nu propasim gustul comercial al indivizilor;o critica tocmai pentru ca este o critica pune in vedere in virtutea anumitor principii(mixtura de sistem personal si profesional al criticului),Defecte si calitati ale operei,folosind metoda Argumentarii pro sau contra in ceea ce priveste aceste defecte sau calitati;critica pune in discutii opinii critice ale altor autori;revela in mod original semnificatii nebanuite de catre cititorul obisnuit;critica e o maieutica a sensurilor in constiinta lectorului;ceea ce faci Tu insa,e ceva cu totul si cu totul divers:prezentari comerciale de pus pe dosul copertinei(!!!)unor carti de tipul\"Legile lui Murphie\" Si ,ce este important,acest tip de ...prezentare,care nu are nici in clin nici in maneci de a face cu o Critica sistematica ,-atrage exact Acest tip de lectori de bancuri;nu trebuie sa-mi argumentezi folosind argumente extreme de tipul cripticitatea si retorismul artificial al anumitor autori de critica,pentru ca acestia stau in extrema opusa tie..o critica serioasa nu cedeaza Absolut Nimic spiritului comercial,propasind o critica cu continut deficitar si nici nu face discursuri autosuficiente,-daca intelegi ce vreau sa spun.

din toate asa -zisele recenzii pe care le scrii am reusit sa inteleg doar atat:ca fie care opera e un \"travaliu\",\"trasmite un complex\" de emotii ,ramane sa alegi tu plictisit ce sa mai permutezi intre religie,bucurie,tristete etc,e o \"initiere\",sunt \"fascinante\",\"uimitoare\",etc,ecg,...;spui doar lucruri lipsite de substanta;daca vrei sa-i faci complimente autoarei,fa-i-le personal si scuteste-ne de enezima regie publica a acestui patetism ;daca in schimb,vreodata ai sa te decizi sa adopti o atitudine Critica relativ la ceea ce citesti,cel putin eu voi citi cu mai mult interes,;bineinteles,asta in cazul in care vrei ca cititorii sa fie interesati..

singura iubire veritabila este narcisismul,deci este normal si necesar sa-mi iubesc sinele,pentru a supravietui ca individ;pe urma,personajul istoric IIsus a spus:iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti,deci nu mai mult decat pe tine insuti si implicit pe tine insuti;daca tu,prin natura lucrurilor ,pur toppo,nu-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti,ci mai putin,orice eventuala actiune in sprijinul aproapelui va fi ipocrita(fara fondul afectiv necesar),deci va fi comis un pacat;prin urmare chestia asta a iubirii aproapelui e cu doua taisuri...iar eu ma pot iubi linistita d o a r pe mine insumi(caci in asentimentul preceptului religios,ar fi pacat sa nu ma iubesc,pentru a nu as avea obietul paradigmatic indicat la care sa ma raportez in iubirea pentru \"aproapele\")asa ca cel putin o parte a dogmei o condivid in mod aleatoriu.
ok?

nausea este sensibil egala cu valoarea umana descoperita??poate fi doar,luand cazul constiintelor acute,direct proportionala cu valoarea umana careia sus indicata constiinta i-a descoperit inconsistenta;nu as fi banuit ca pe o fiinta umana o pot ingretosa valorile sale ontologice;dar ma rog,poate din prima parte a acestei asertiuni,lipseste primul termen..pe urma,cum reusesti sa corelezi ideea de libertate cu diferenta dintre existenta si esenta?as dori sa-mi argumentezi in ce masura daca existenta si esenta coincid,ideea de libertate ramane valabila,ca eu ,nu reusesc sa inteleg..(pe langa faptul a eu am ferma pe retina imaginea unei nuci in perete citind acesta afirmatie..);pentru ca imi pare straniu ca amesteci concepte metafizice cu termeni etici.;pe urma,am sa te rog in virtutea principiului ca nu vorbim in dodii,deci ca suntem capabili sa ne explicam afirmatiile,-ce reprezinta un \"proiect de esenta\".
multumesc anticipat.

citind acest ..text,am avut doar revelatia spontana a urmatoarei imagini:o cutie de bere sugrumata cu voma in interior;pe langa aceasta senzatie vizuala,o alta senzatie de tip Nausea lui Roquentin,o angoasa -imi venea sa ies in mijlocul strazii si sa urlu ca o lupoaica.;in gura aveam un gust amar.cerul se innegrise .vantul incepuse sa bata:se anunta apocalipsa poeziei.
felicitari pentru frumoasele senzatii pe care cu atata maiestrie, ai reusit sa mi le induci.(oricum,tu te simteai bine cand ai scris? )

duce cu gandul la un instantaneu dintr-un paradis asimptotic coordonatelor realului pentru ca sincronicul eternitatii e destul de apropiat de diacronicul temporalitatii terestre pentru a fi influentat de aceasta (\"se-ntuneca,se face lumina,se lasa inserarea);dar asta doar la nivel formal;daca privim atent,pare un paradis situat intr-un univers geocentric:ciclul diurn se reitereaza invers ,ca si cum o noapte candva,ar fi durat 24 de ore;sa observam ca avem:\" se-ntuneca,se face lumina,se lasa inserarea\",in loc de \"se face dimineata,se lasa inserarea/se intuneca\"cum ar fi normal.(asta deoarece consider tautologice doua expresii ca\"se intuneca\"si \"se lasa inserarea\"iar efectul acestei tautologii este acela al unei continuitati nefiresti a nocturnului);cele doua personaje refac un cuplu adam-eva cu totul original:motivul oglindirii sugereaza dedublarea schizoida si implicit proiectia eului intr-un subiect considerat ca identic ,in cazul de fata adam in subiectivismul sau o considera pe eva complementara si/sau identica-cu toate ca in ulterioara desfasurare a strofelor gasesc sugestii distonante;a doua strofa aminteste de atmosfera creata de becket in \"asteptand-ul pe godot\":(parafrazez):\"nimic nu se intampla,nimic nu se petrece:ce-ar fi sa impuscam cateva generatii de ingeri ,profitand de nestiinta lor?\"e evident ca mintea demonica ii apartine de aceasta data lui adam:nu intentioneaza sa asasineze u n inger ci intregi generatii-de fapt un act de revolta isterica impotriva divinitatii;adam si eva par doi \"teroristi\" ai divinului,adam e un anticrist versatil si transgresiv:\"ne-am putea imbraca intre noi in pene de aripi de ingeri goi si nestiutori\",(ne putem imagina ca daca el o imbraca pe ea primul,in virtutea purei mecanici a gestului reiterat al asasinarii generatiilor de ingeri,isi poate asasina si consoarta odata ce acesta poseda stigmatele (penele)genului..);in timp ce consoartei ii povesteste istorii cu un subtil carlig de pescuire a intelesului (fluviul ce mai are o zi pana la mare semnifica prevestirea defularii sale comportamentale),el nu face decat sa construiasca scenarii apocaliptice cu ei doi in calitate de eroi negativi,in conditiile in care principiul activ al masculinului este tarat de pasivitatea feminina a eternitatii;in urma virtualului si dezideratului act de revolta sisifica apare -mereu parteneriala-,autoflagelare prin\"asudarea in timpul transportarii trupurilor vestede la mal\";intr-un fel(cel de mai sus)sau \"in altul,cand toate vor sfarsi,/ultimul ochi vazator va fi de femeie\":uzand aceeasi tonalitate premonitorie ,personajul adamic sugereaza ca avand un grad mai inalt de adaptabilitate la pasivitatea,otiul plictisit al beatitudinii paradisiace ,femeia va reusi sa supravietuiasca acestui habitat desemnand in acelas timp posibilitatea unei noi renasteri(caci daca ar fi sa ne intrebam cum va fi posibila in lipsa principiului contrar,ne putem imagina,conform teoriei platoniciene,ca feminitatea pura e mai predispusa spre androginizare decat masculinitatea pura;eventuala androginizare a \"feminei\" supravietuite,conform teoriei segregarii ar fi format din nou cele doua principii originare contribuind astfel la ciclul renasterilor).

din toata polilogia cuprinsa in comentariul tau ar rezulta ca il cunosti pe dumnezeu ca pe buzunarul tau personal,tu il cunosti pe dumnezeu mai bine decat te cunoaste el pe tine si cu singuranta,daca exista vreunul,uita pentru cativa ani lumina sa primeasca ofrandele,sa se mistuiasca in narcisismul intretinut de vagile noastre ,superficiale atitudini religioase, ramas perplex in contemplatia portretului pe care i-l faci .(va uita sa contabilizeze un tatal nostru infrigurat si sa se bucure de el,adica);ma intreb cand ne vom satura de practica viciului dogmatizarii de entitati aseptice; conceptul tau e atat de sec ca mi se usuca limba;..zeul tau e papusica pe care iti exersezi retorismul,dansul conceptelor goale aruncate in vidul absolutului;pe dumnezeul tau il iubesti (?),si crezi in el pentru ca l-ai creat tu,asa cum crezi in si-ti place orice alt lucru pe care i l f a c i t u; acesta e motivul pentru care ne iubim zeii;din narcisismul nostru ,din idealul nostru de a fi contemplati,elogiati,ultra valorificati,am facut un zeu imaginar reprezentant al nevrozelor noastre inconstiente.dumnezeul tau e un concept devitalizat prin verbalism si dogmatism, nu o fiinta r e a l a.,ca sa deviez cu cateva grade,iti spun ca ascetismul intra-mundan al sectelor protestante baptiste,care a dus la nasterea spiritului capitalist,a prins mai bine decat politia catolicismului sau a ortodoxismului institutionalizat,pentru ca se baza pe a d e z i u n e v o l u n t a r a;deci cu toate ca dupa doctrina \"coerenta\" a ortodoxismului,aceste secte nu erau tocmai intruchiparea \"ochiului veritabil\",multi indivizi au ales ideologii mai simple,fara sa le pese prea mult ca sufletul e pe langa trup sau in el ,sau preexistent etc,ecg,ecc,sau la urechi inzorzonat cu epektasis...intelegi?toate discursurile astea au darul de a crea si intretine polemici infinite ,dansul norilor in jurul cozii,intre cei ca tine,asta este parte din painea voastra;in esenta ,faptul ca unii dintre noi nu suntem de acord ,e pentru ca ratiunea , spiritul critic mestesugaresc ne aminteste ca ne castigam altfel painea..

asupra arteficelui cosmogoniei se proiecteaza de obicei o aura de misterium tremendum sau majestas cum spune r.otto;tu l-ai surprins insa intr-o situatie patetica de lament care dezeifica si de fapt umanizeaza;apare ceva de tipul :cand a creat lumea dumnezeu era deja om;zeul tau prefera din start calea slabiciunii ,fatalismul caruia prin insasi reactia sa la vederea caderilor viitoare ii imprima pecetea si arhetipul in matricea indivizilor-chestie care e nu fara sens,ci paradoxala;pe urma nu inteleg:trupul atarna afara din inima?inima e in trup nu trupul in inima;oricum,daca cineva sta sa identifice toate nuantele sentimentale ale textului tau, cade poate in comotie emotionala,pentru ca ar surveni cu necesitate ca reactie din partea omului religios la citirea mai ales a strofei \"dumnezeu a plans\";element de pur dogmatism identificabil in expresia \"singurul ochi veritabil\" pe care o subantelegem ca o perifraza pentru atitudinea religioasa ca singura cale existentiala(ca si cum ar fi necesar ca individul sa aiba vreuna,ca si cum individul ar fi condamnat la o \"cale\"de cum se naste..)prin asta unicizezi,absolutizezi,proiectezi in irational..individul are de ales intre o infinitate de cai si de multe ori nu are timp sa verifice metafizica \"ochiului veritbil\".\"viata ajunge o casa privita doar din afara\"ma duce cu gandul ca ne preocupam de viata in opinia ta,doar dupa moarte..?asta da ca e fara sens.\"dumnezeu are nevoie de o farama din noi\"?cred ca isi poate gasi un corespectiv in realitate; din moment ce omul areligios apare peste tot ca ciupercile dupa ploaie,e posibil ca dumnezeul tau sa fie singurul care sa mai aiba nevoie de oameni,putem chiar intui ca vom schimba rolurile..:dumnezeu care ne roaga ,ne implora sa-l rugam,sa-l laudam sa contribuim la majorem gloriam dei ca in cerintele calvinismului...la veridicul ultimei strofe perceput prin prisma \"ochiului veritabil\"in al carui poses e de subanteles ca esti,nu am reusit sa ajung,pentru ca -presupun -in ciuda faptului ca posed un ochi cu toate componentele la locul lor,nu e totusi \"veritabil\".

citez:\"majoritatea relatiilor umane s e r e d u c e\"ti se pare un acord gramaical?iti sugerez sa consulti culegerea de gramatica de clasa a V a;in rest textul aminteste de vechile continunturi aparute prin carti de mana a doua cu titlul \"cheia spre suces\",unde se intalneste aceeasi dogmatizare seaca si procesul de dezlanare circulara a unui concept in sine fara relevanta vizand persuadarea poate prin intermediarea efectului hipnotic al sus numitei circularitati;adica persuadarea prin imprimarea insidioasa in inconstient;\"calea exista intotdeauna.trebuie doar sa o descoperim si sa stim sa o urmam\"...pt mine nu are nici macar efectul patetic al unei consolari...nici nu ma exalta retorismul si tonalitatea sibilinica..ma ingrozeste doar banalitatea si recurenta tracasanta a acestor cuvinte.cu siguranta ai putea arunca un somn greu peste niste scolari de clasa I.. si exista o mare probabilitate ca riscul sa te asume si pe tine..