Poezie
Zvon de toamnă
1 min lectură·
Mediu
Aud un zvon, murmurat de frunze
adieri de vânt, sunete confuze
toamna -și pune o dulce aură
pe după culmi arse de căldură.
În livadă merele s-au înroșit
de emoția de a o fi zărit,
iar prunele s-au învinețit
de ciudă, cu numeni n-au mai vorbit.
Toată via îmbată cu miresme,
de stuguri încărcați de-arome ,
doar frunza începe să roșească
știe că toamna are să sosească.
Zvonuri se aud și în pădure,
unde murele au prins culoare
și afinele-s coapte toate,
de soare cu căldură mângâiate.
012.287
0
incearca ceva mai simplu. parca fiecare cuvant e foarte bine gandit si intr-un final e pus acolo unde se face rima. poezica nu curge, n-are nimic prin care sa cucereasca.
p.s. vezi ca ai o greseala de typo: \"de ciudă, cu numeni n-au mai vorbit.\" - acolo, e nimeni, nu ?
amical,
laur