O, Doamne, ți-am cerut
Cate un strop de ploaie
Ne-ai dat însă mai mult
De-mi curge și pe foaie.
Tristețea întomnată
Ne plouă răvășit
Cu-o clipă refuzată,
Cu un vis răstignit.
Și stropii
Mi-am adormit regretele obosite
și mi-am avortat amintirile
să ies, pentru o clipă,
din viscerele acestor vremuri.
Dezvelită de vreme,
am auzit ecoul gandului
și am văzut talentul
Mă sperie gândul
că pentru o clipă
mi-aș putea pierde lacrimile...
atunci cu ce să mai Îmi jelesc
neputinta de a ieși
din ceața care mă inconjoară?
Mă sperie gândul
că nu aș mai putea scrie
