Poezii

O, Doamne, ți-am cerut Cate un strop de ploaie Ne-ai dat însă mai mult De-mi curge și pe foaie. Tristețea întomnată Ne plouă răvășit Cu-o clipă refuzată, Cu un vis răstignit. Și stropii

Mi-am adormit regretele obosite și mi-am avortat amintirile să ies, pentru o clipă, din viscerele acestor vremuri. Dezvelită de vreme, am auzit ecoul gandului și am văzut talentul

Mă sperie gândul că pentru o clipă mi-aș putea pierde lacrimile... atunci cu ce să mai Îmi jelesc neputinta de a ieși din ceața care mă inconjoară? Mă sperie gândul că nu aș mai putea scrie