Ciu Radu

Cateodata imi spui, Ca numai vantul te-a adus, Eu te rog sa visezi… Iar tu nu-mi dai nici un raspuns. Cateodata strigai, “Locul meu nu este azi in rai”, Poti sa vezi un viitor, In

Lumina a disparut din ochii ei Si sufletul nu ii mai poarta umbra, Ceasul ce deunazii batea a stat… Tacerea-I este sumbra… Sub ochii mei, e tot mai rece…, Nu pot oprii ce se petrece, Caldura

Iubesti cateodata?, intreb, Si imi raspund tot eu, lumea tace, Da iubesc cateodata, am iubit… Chiar azi pe cineva, si m-am urat pe mine. Lumea tace, si tot eu imi spun, Ca am voce de carioca

Oameni gri Imi ustura ochii si ii simt, Albi si goi, Omeni gri de griji Sau de leafa de maine. Imi par albine oarbe, Intr-un stup fara miere.

Am fost ceea ce am iubit, Cer senin si jar mocnit, Tipat de vis, abea auzit. Macar de as fi acum lamurit, Cine sunt?

Miros de toamna, a mai trecut un an, sperante desartate in timp, de imprumut, ca sa respir, din nou, vise mucegaite pe altarul putrezit, al unui vechi cosmar.

Ma cheama codrul, murmurand din frunze, Sa ma mai plimb odata prin parul tau. Sa plang cu tine, Pe covorul caramiziu de frunze moarte. Tu plangi atat de frumos, Ca o sa uitam de frunzele

Tonight there\'s something missing Right inside you… And I think it is your heart, I hold you in my arms, And yet you are apart… I wonder aimlessly around, How did this start? Tonight,

A trecut timpul, iubito, A venit toamna dupa anotipurile noastre, Ai invatat sa minti Dar inca te iubesc. A trecut martie, Cu martisorul de la mana ta, Cu buzele inca straine imbratisate Si

Poetii zboara, cu aripi de inger Pe coama, de simtire si cuvinte-a poeziei Sunt cei ce-ncanta existenta toata, Doar cu un vers… din mestesugul penei lor Cei ce prea bland ne-nlacrimeza Cu un

Umbra palida in noapte Ratacesc mereu Aud in spate, nerostite soapte Dar nu sunt eu… Chip nevazut, Si-mi pare o multime vida Suflet fara scut Si a mea oglinda. Nu sunt, Si totusi ma

Am pierdut versul cel iubeam Varful de ram Ce l-am indragit Intr-un asfintit Am fierdut si pana Ce-mi facu coroana Am pierdut versul Gandul, universul

Stiu… valoarea fiecarei secunde…, Cand esti in bratele mele As vrea sa fiu oriunde… Daca ai fii in ele… Inchid ochii… aproape plang, Ori de cate ori imi amintesti… Ca-n ele n-as putea sa te

Poetul ce l-ai cunoscut Afla ca a disparut Si in urma sa a ramas Numai vantul fara glas Versul care iti ducea, Pe alte plaiuri inima, A secat si nu mai este, Urma sa e o poveste. N-au

Visezi? Cand ochii-ti sunt pierduti in ceruri, Iar eu ma pierd in ei Si nu as vrea sa-mi mai revin Ma crezi? Cand spunh ca inima-mi iti apartine? Si simt ca-n preajma ta innebunesc Visezi? La

Pleaca acum…. Si o sa te iubesc mereu Pentru ceea ce ai fi putut sa fii Pentru un vis Sau si mai bine ramai Sa-mi stai reazam la capatai Sa ma spijini, cand o sa cad Sa ma faci intreg sa

Am sa te-nvat sa plangi, Sa suferi, si sa tremuri… O sa ajungi sa plangi… Doar pentru ca nu sunt acolo… O sa inveti sa ma iubesti… Asa cum numai tu ai putea sa o faci… Adormita intre petalele

Ma doare capul de uitare, de fum de disperare, te strig si ma aud si eu chemat de departe, Dor de tine am pre mult, nu am somn si azi nu pot sa te ascult cred ca ultimul cuvant ce l-ai

O alta inima cazuta, Fara speranta floare muta, Fara podoabe, cu strai cernit Pornita -nlacrimata la cersit. O alta inima, alt dor O alta floare la pridvor Tacere,

Te voi ineca, iubito In lacrimile mele Pana cand ochii mi-or seca De dragoste de stele Te voi ucide cu o sageata Trasa in inima mea Si luna-ntunecata, Te va chema la ea Te voi acoperi,

Ceasul merge catre agonie, pe perete, Alb ca varul isi alearga limbile, obosit Pe fereastra stropi de ploaie cad tacit, Nu e nimeni pe alee…. Bate vantul… se vede atat de bine, Miscand,

Fir de iarba inverzit A marii salba-n asfintit Perlele se-anina fara voia lor La gatul tau Si fiecare fir de nisip Iti sta la genuchi risipit Marea iti striga numele-n urechea mea E

Unde inima te poarta N-oi gasi destin sau soarta Inima, si doar ea stie Vise sa-ti aduca tie E mister si e raspuns Randuri Scrise pe ascuns.