Poezie
Agonie
1 min lectură·
Mediu
Ceasul merge catre agonie, pe perete,
Alb ca varul isi alearga limbile, obosit
Pe fereastra stropi de ploaie cad tacit,
Nu e nimeni pe alee….
Bate vantul… se vede atat de bine,
Miscand, frunzele batatorite de soare,
Afara e vant afara se moare,
Dar inauntru e bine…
Stau langa ceas in agonie,
Si-n casa ploua…, ceasul moare,
Miscand spasmatic cate o limba oarecare,
Pentru fiecare secunda…,
De agonie.
034293
0

Un vers ce aduna in sine jumatate de poazie. Cu restul doar contrazici. Frumos paradox ce se-mbina in varf si in resti se-mparte in doua. Ca doua linii paralele ce totusi se intalnesc in viata ..