Texte în proză

Scriere câștigătoare a Marelui Premiu EUSEBIU CAMILAR, la Festivalul – Concurs de Literatură ”Rezonanțe Udeștene” – mai 2014 Uita de sine seara când căuta adânc în notele languroase puțină

CNCirstea Nicolae

0

0

Intrând în scara blocului, Costică a constatat că liftul nu merge și a luat în piept cele 10 etaje. Urcând agale, încerca să înțeleagă ce Dumnezeu pățise. Încă de dimineață, în parcare, a constatat

CNCirstea Nicolae

0

0

Ploaia tropăia nervos pe trotuare iar trenul fluiera nebun într-o gară, așa, ca să afle lumea că a fost repus în funcția de șef al distanțelor. Noua conducere politică a ordinei lucrurilor în Haos

CNCirstea Nicolae

0

0

Muștele bâzâiau la borcanul cu untură, lăsat fără capac pe pervaz. Pisica s-a strecurat și ea pe fereastra întredeschisă și le-a stricat festinul. A lins borcanul și pare-se că i-a plăcut. A pus o

CNCirstea Nicolae

0

0

Luna se gudura pe lângă niște nori tuciurii și zdrențăroși, promițându-le teritorii în noapte de vor alunga degrabă soarele ori măcar de-i vor lua din strălucire, doar așa, pentru orgoliu propriului

CNCirstea Nicolae

0

2

- Mami , mami, pterodactilii nu mușcă, nu-i așa? - Nu puiule, nu mușcă! Copilul s-a scărpinat îndelung în cap. Mama și-a suflat nasul într-un șervețel, că o luase guturaiul în plină vară. Pâinea

CNCirstea Nicolae

0

0

Paștele mereu l-au sărbătorit la Crăiun, într-un du-te-vino continuu prin viață. Era atât de firesc nefirscul ascuțirii cuțitului cel mare, păstrat la loc sacru de copilul cel mic familiei, când în

CNCirstea Nicolae

0

0

Roman era și el un poporan obișnuit, nici mai breaz, da’ nici mai pârlit ca cei din leatul lui. Acum, între noi fie vorba, nici leatul nu era mai altfel decât tot satul, satul decât orașul, și

CNCirstea Nicolae

0

0

Frate moldav, La câte-am făcut în viața asta, probabil nu mai miră pe nimeni că m-apucă pofta de vorbă cu un mort, așa că, convins fiind că psihologul mă va ierta (pe banii mei) că te invoc, apoi

CNCirstea Nicolae

0

1

- Ah! am spus eu și asistența a întors capul către mine. Tocmai terminasem un lung consiliu de administrație și, retrași în salonul de protocol, ciocneam câte un pahar în cinstea viitoarei

CNCirstea Nicolae

0

2

- Unde ești, puiule? auzi Rosini vocea caldă a mamei. Nu a răspuns, sperând ca mama să-și găsească altceva de lucru și să nu-i descopere ultima invenție. Nu de teamă că mâzgălise peretele camerei,

CNCirstea Nicolae

0

0

Am găsit un indian... Stătea nemișcat pe un covoraș roșu, lângă poarta mea. Medita. Lotusul lui era perfect și dacă n-ar fi adiat vântul cât să-i miște ciucurii covorașului aș fi zis că e

CNCirstea Nicolae

0

0

Lică suflă fumul peste chiștocul țigării și jarul flăcărui vioi. Asta l-a amuzat. A scos o altă țigare din pachet, a aprins-o de la chiștocul muribund și, devenit nefolositor, a strivit mucul în

CNCirstea Nicolae

0

0

I-am spus în repetate rânduri Ființei că nu sunt Iov! Că nu pot și nu vreau și i-am cerut să mă ducă-n Eden. - Ia mai du-te Dracu! mi-a spus nervos. Și eu i-am spus că nu mă duc, fiindcă așa am

CNCirstea Nicolae

0

0

- Nu bate tati! Nu bate tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de 8 dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Capetele tuturor

CNCirstea Nicolae

0

0

Dimineață... Telefonul a început să vibreze pe noptieră. Doamna în negru s-a întors pe partea cealaltă, deranjată de bâzâit. Atunci mi-am amintit de ea. Cuvertura, ce adineauri o acoperise, a

CNCirstea Nicolae

0

0

Omul se născuse, ce să facă și el, câtă vreme sortirea i-a fost să se nască chiar în a doua zi de la Bobotează. Ursitoarele i-au ursit cum că ar fi de bine, că nici capul n-are să i-l taie cineva,

CNCirstea Nicolae

0

0

Decanul urca scările pustii ale facultății de matematică. ”Cum altfel să fie” gândi el, amintindu-și de anii studenției când, prin facultate domnea tăcerea cu o zi-două înaintea vacanței. Acum se și

CNCirstea Nicolae

0

4

Abia acum a înțeles... Eram în living și o priveam cum coboară scările, treaptă cu treaptă, majestuos. S-a oprit o clipă apoi a fugit înapoi sus. A început din nou să coboare. Majestuos. Când

CNCirstea Nicolae

0

0

O omiduță firavă a fost luată de vânt și aruncată sub pomii din grădină. Să se cațere până pe creanga de unde a căzut i-ar fi luat o viață. Să zboare, nu putea, că mai avea de așteptat până să devină

CNCirstea Nicolae

0

0

I-am zis! Dar degeaba... Fusesem, de ochii lumii, așa cum conveniserăm ultima dată, la terapie la Doctor. El mi-a zâmbit când m-am așezat pe canapea, nu m-a întrebat ce caut acolo fiindcă eram

CNCirstea Nicolae

0

2

Ziua părea că începe bine pentru Tony Moro. Soarele matinal se strecură prin geamul murdar și îi gâdilă pleoapele. Toni deschise ochii și privi umbra zăbrelelor ce se profilau pe peretele din fața

CNCirstea Nicolae

0

0

Soarele adormise o vreme pe murmurul roșu al mării. Pescăruși întârziați la somn săgetau amurgul și-și strigau perechea. La mal, Minuș își strângea cu grijă năvodul. Astăzi întârziase pe mare, cu

CNCirstea Nicolae

0

0

În căminul studențesc era liniște. Era ultima zi de sesiune și unii plecaseră către case iar alții erau încă în examen. Și eu îl avusesem pe ultimul de dimineață; acum stăteam pe balcon și așteptam

CNCirstea Nicolae

0

0

Într-o zi l-am aflat pe Dumnezeu. Stătea cuminte la coadă la pescărie și când i-a venit rândul a cumpărat doi pești. - Dați-mi-i pe ăia mai mari, vă rog, și-a exprimat politicos El dorința firească

CNCirstea Nicolae

0

2

Pe vremea când inorogului abia de-i ieșise un cucui în frunte, la marginea lumii era o țară bogată, într-atât de bogată încât după nici trei secole de huzur locuitorii țării deveniseră tare proști.

CNCirstea Nicolae

0

5