Ciprian Truta

Inginer silvic, iubitor de natură, muzică și poezie. Scriu din când în când despre lucrurile care mă mișcă, despre oameni, dor, timp și locurile în care ne regăsim. Nu caut să impresionez, ci să las câteva gânduri sincere în urma mea.

Scriu poezie neoromantică, de construcție clasică, cu filon simbolist și tradiționalist. Mă țin deliberat departe de versul liber și de experimentalismul poetic contemporan, preferând rima, măsura și muzicalitatea. Mă atrage metafora care dă viață lucrurilor și transformă concretul în stare sufletească. În poemele mele revin dorul, iubirea, timpul, memoria, natura și absența, iar obiectele devin adesea purtătoare de amintire. Cred într-o poezie care trebuie nu doar înțeleasă, ci și auzită.