Versuri albe
Eram convins că pot să scriu și fără rimă, Să las cuvintele să doară cum vor ele, Fără ritm, măsură ori perechi, Crezând că poezia își este sieși lege. Am încercat să scriu despre iubire Ca despre o
CTCiprian TrutaAdorm în rime
Îmi las pe pernă ziua grea și știu Că-n clipa când aș vrea să uit că-s trează, Un vers îmi vine, rătăcit, târziu, L-aș alunga, dar mintea îl așază. Îi caut rima. Asta-i nenorocirea: Că după rimă
CTCiprian TrutaFaldul dintre vieți
Se dăruia tăcerii stinse o cameră de tine goală, Iar lacrimi se făceau cerneală, când pana sângera pe coală. Oglinda-ți mai păstra obrazul sub pleoapa-i tristă din argint, Un rest de fard pe sticlă
CTCiprian TrutaPloaia de August
Când plouă-n august, vara tace Și norii spală vechiul drum, Din țărna arsă se desface Parfumul gliei, viu acum. În curtea goală, o găleată Păstrează cerul răsturnat, Iar frunza viței,
CTCiprian TrutaPriveste
Privește atent acest fulg de zăpadă, Ce formă perfectă, acest dar minunat! Se îmbracă în alb doar ca să cadă, De pași rătăciți pe alei spulberat. Privește sufletul din oglindă, Ce poartă al tău chip
CTCiprian TrutaViata din vis
Era spre dimineață, când visele se pierd, Când soarele răsare și luna-i un mister, Mă-mbrac din nou cu viață, iar ochii mi-i dezmierd, Cu raze aurite din visul efemer.
CTCiprian TrutaRugă de iarnă
Se-nalță codrul către cer, Iar râul tace prins de ger. Întâii fulgi de nea apar, Pe ramuri nalte de stejar. Pădurea-și pune-n ram lumină, Cu brațe albe ce se-nchină, Plecându-și fruntea, rând pe
CTCiprian Truta