Faldul dintre vieți
Se dăruia tăcerii stinse o cameră de tine goală, Iar lacrimi se făceau cerneală, când pana sângera pe coală. Oglinda-ți mai păstra obrazul sub pleoapa-i tristă din argint, Un rest de fard pe sticlă
Ploaia de August
Când plouă-n august, vara tace Și norii spală vechiul drum, Din țărna arsă se desface Parfumul gliei, viu acum. În curtea goală, o găleată Păstrează cerul răsturnat, Iar frunza viței,
Priveste
Privește atent acest fulg de zăpadă, Ce formă perfectă, acest dar minunat! Se îmbracă în alb doar ca să cadă, De pași rătăciți pe alei spulberat. Privește sufletul din oglindă, Ce poartă al tău chip
Rugă de iarnă
Se-nalță codrul către cer, Iar râul tace prins de ger. Întâii fulgi de nea apar, Pe ramuri nalte de stejar. Pădurea-și pune-n ram lumină, Cu brațe albe ce se-nchină, Plecându-și fruntea, rând pe
