Poezie

Rugă de iarnă

Poezie

1 min lectură·20 ianuarie 2011

Mediu

Se-nalță codrul către cer,

Iar râul tace prins de ger.

Întâii fulgi de nea apar,

Pe ramuri nalte de stejar.

Pădurea-și pune-n ram lumină,

Cu brațe albe ce se-nchină,

Plecându-și fruntea, rând pe rând,

Spre somnul alb de pe pământ.

Prin brazi își cerne vântul șoapta,

Și mut dezbracă ramul noaptea,

Iar zorii rup din cer o geană,

Și-o prind în crengi ca pe-o năframă.

Luna-și destramă-n zori veșmântul,

Și lasă zilei alb pământul,

Își stinge candela-n tăcere,

Și piere-n zări, fără durere.

În plopi se-aprinde dimineața,

Și ramul își dezleagă ceața,

Coroanele se-nalță-n zare,

Cu frunți de aur către soare.

001.245

Ciprian Truta. “Rugă de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciprian-truta/poezie/13968443/ruga-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.