...așa veni noaptea

Lumea acuză mereu pe cel TÃCUT. Îi spun tot felul de lucruri, care mai de care mai „zbierate”. Îl acuză că e prea...tăcut. Se pare că lumea s-a obișnuit atât de mult să fie încojurată, înecată în zgomot încât tot ce e LINIȘTE devine anatema. Îl acuză că e prea tăcut. Bravo lume! Dar în tăcere se zbiară. Știu, știu, vechi proverb sau ceva de genu\'. Tăcutul este lesne de recunoscut: are privirea ageră și mereu în gardă, mersul drept și bine calculat...ai putea jura că un univers este cuprins într-o nucă, dacă l-ai privi atent sau are privirea pierdută, mersul fricos, dezacordat...este și introvertit pe deasupra...ce spune lumea despre cei doi? NEBUNI! Hm! Dacă tot e vorba de nebunie, eu mă întreb doar atât: cine e mai nebun? Cel ce socotește pe altul nebun sau cel care nebun fiind socotește pe ceilalți nebuni? ...așa veni noaptea, măcar acum poate dormi toată lumea... acum poate tăcea toată lumea... oh! am uitat de discoteca de peste drum, sunt doar orele 23! ZIUA A ÎNCEPUT! TRÃIASCÃ TACEREA STRIGÃRII!!!