Poezie

Dezmorțire

1 min lectură·8 iunie 2005

Mediu

Înghite jăratec și sfâșie-ți ochii,

Gustă-ntuneric, te pierde în fapte,

Plasmatic portret îți curge pe față,

Nu știi că treci pe lângă viață.

E noapte-n grădină,

Pustiu este cerul,

Te uiți înspre mine,

Te-ndrepți către poartă,

Norul minciunii

Plutește în șoaptă,

Te-nvăluie ceața

Ce-mi chinuie viața,

Și-mi pare că sufletu-ți

Este cu umbra.

Nadă ochilor mei,

Cu păr negru, gene lungi,

De ce îmi tot arunci în cârcă

O suferință adormită,

Un demon demachiat și greu,

Ce-mi suflă peste lumânare,

Încet încearcă să omoare

Pe cel care iubea o floare?

Înghite foc și sfâșie-ți gândul,

Gustă plăcerea, trăiește visarea,

Trezește-te singură și despletită,

Dorește iertarea, târzie-i chemarea.

002.110

Ciprian Oros. “Dezmorțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciprian-oros/poezie/126089/dezmortire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.