Poezie
Dezmorțire
1 min lectură·
Mediu
Înghite jăratec și sfâșie-ți ochii,
Gustă-ntuneric, te pierde în fapte,
Plasmatic portret îți curge pe față,
Nu știi că treci pe lângă viață.
E noapte-n grădină,
Pustiu este cerul,
Te uiți înspre mine,
Te-ndrepți către poartă,
Norul minciunii
Plutește în șoaptă,
Te-nvăluie ceața
Ce-mi chinuie viața,
Și-mi pare că sufletu-ți
Este cu umbra.
Nadă ochilor mei,
Cu păr negru, gene lungi,
De ce îmi tot arunci în cârcă
O suferință adormită,
Un demon demachiat și greu,
Ce-mi suflă peste lumânare,
Încet încearcă să omoare
Pe cel care iubea o floare?
Înghite foc și sfâșie-ți gândul,
Gustă plăcerea, trăiește visarea,
Trezește-te singură și despletită,
Dorește iertarea, târzie-i chemarea.
002100
0