Eu te-am iubit sinalagmatic
Tu mă iubeai bilateral
Se încordară mușchii mei limfatic
De om civil,de om penal.
Te bănuiam in re de evicțiune,
Când suspendat pe viață m-atacară terții
Și
Nu sunt eu de vina
Ca m-ai ingropat
La mii de continente
Departare de tine insumi
De mine insuti.
Mi era teama de tine ,doamna
pentru ca te stiam prea femeie.
Iar eu,eu
ma stiam
De teamă să nu strivească florile,
Melcii își târau neputincioși catedralele
Printre iarba și tutun,
Ei știau prea bine că păcatul
Nu-i decât aflarea prea timpurie a adevărului.
Mai știau însă
Mi-a soptit la ureche ingerul
Si m-a luat sfios sub aripa lui carunta
de soldat etiopian
M-a descantat de deochi,de urat
De boala si de narav.
Si de mine insumi.
Plin de pamant si de
Ale lumilor ploi au cazut pe pamant,
Inorogi pangarind sfera pulpelor cand,
Murmurand pe preaplinul sanilor tai/goi
Te iubesc si vreau sa te pierd.
Nu sunt vulturul sfant al eternelor
Am săpat în piatră Doamnă
Chipul tău furat de toamnă
Și am rupt ca dintr-o pâine
Harta dintre Ieri și ..Mâine.
Peste funie sau cruce
Te găsesc unde te ai duce
Lacrimă cuțit sau
Inger de pază
De prin văile Ierusalimului
eu te am cules,
Ca prin podul rănitelor palme
Dorul greu sa mi-l porți
Timbuktu,Timbuktu ,
Iubirea mea de demult
Câte lumini,câte lumini
Pe
Definiția poetului
Poetul nu i altceva decât o târfă oacheșă
sau poate chiar superbă,
Chemată să se zbată în zadar
Între Infern și Paradis.
Dacă am putea numi astfel
Cele două iaduri
