Poezii

Eu te-am iubit sinalagmatic Tu mă iubeai bilateral Se încordară mușchii mei limfatic De om civil,de om penal. Te bănuiam in re de evicțiune, Când suspendat pe viață m-atacară terții Și

Nu sunt eu de vina Ca m-ai ingropat La mii de continente Departare de tine insumi De mine insuti. Mi era teama de tine ,doamna pentru ca te stiam prea femeie. Iar eu,eu ma stiam

De teamă să nu strivească florile, Melcii își târau neputincioși catedralele Printre iarba și tutun, Ei știau prea bine că păcatul Nu-i decât aflarea prea timpurie a adevărului. Mai știau însă

Mi-a soptit la ureche ingerul Si m-a luat sfios sub aripa lui carunta de soldat etiopian M-a descantat de deochi,de urat De boala si de narav. Si de mine insumi. Plin de pamant si de

Ale lumilor ploi au cazut pe pamant, Inorogi pangarind sfera pulpelor cand, Murmurand pe preaplinul sanilor tai/goi Te iubesc si vreau sa te pierd. Nu sunt vulturul sfant al eternelor

Am săpat în piatră Doamnă Chipul tău furat de toamnă Și am rupt ca dintr-o pâine Harta dintre Ieri și ..Mâine. Peste funie sau cruce Te găsesc unde te ai duce Lacrimă cuțit sau

Inger de pază De prin văile Ierusalimului eu te am cules, Ca prin podul rănitelor palme Dorul greu sa mi-l porți Timbuktu,Timbuktu , Iubirea mea de demult Câte lumini,câte lumini Pe

Definiția poetului Poetul nu i altceva decât o târfă oacheșă sau poate chiar superbă, Chemată să se zbată în zadar Între Infern și Paradis. Dacă am putea numi astfel Cele două iaduri