Clopote
clopote de nuntă bat și sfântul valentin stă beat căzut sub masa mă-nțelegi bolborosind doar versuri seci despre amor e ziua lui și e român golit-a sticle-ntregi de vin e după chef tu
Surd
liniștea profundă e atât de obositoare încât uit adesea de mine în gară fără sunete lumea e mult mai mică iar gara compensează uneori această măsură prin potențialul destinațiilor
Flori de iarnă
ați văzut ceva mai bizar decât florile iarna și nu vorbesc despre cele făcute de ger pe geamuri vorbesc de florile naturale parfumate, colorate ce impresionează retina și îți dau o stare de
Răceală
îmi ies aburi albăstrui pe gură asta o fi însemnând că trăiesc aproape de moarte, aproape de abis căci frigul precede sfârșitul frigul e apropiat de întuneric de umbre și de orele mele de
Constelații II
Stai nemișcată și ascultă râsetele copilului de lângă tine. Așa îți vei putea aminti de vremurile în care priveam ..., priveam împreună stelele. In ele ne era scris viitorul, dar noi nu-l
ul
Călător neobositul, Rece-mbrățișând troianul, Fulgul mic dă de cumplitul Cald ce-nconjură timpanul Și-aburește ușor cântul Ce coboară din înaltul, Veșnic și măreț, din Raiul Ce își
Constelații
Castele de nisip se pierd, pe țărmuri uitate de timp. Undeva, într-un colț al minții unui canar din singura colivie expusă în acest bazar, sălășluiește amintirea despre vechiul castel. Când
Nori deasupra Parisului
Abia acum descopăr mărețele-ncăperi Sălășluind în mine – obloane de-nchisoare, Inlănțuit de vise, speranțe și dureri, Legat de lumea asta și lumea viitoare. Colind desculț prin mintea-mi și
Nori deasupra Moscovei
Linii curbe, fese, coapse de fecioară Cuprind între ele plăcerea carnală, Topind zăpada de pe acoperișurile Moscovei. Miroși a dragoste. Descopăr în tine iubire cât în zece femei Ce mă
Trei zile
Nu astupa ultima groapă căci eu mă odihnesc în ea, Trei zile am săpat într-una și tot trei zile voi avea Să-mi amintesc de vocea caldă. Ah, doar 3 zile au rămas Până când voi uita de toate.
Dialog
- Oare cât timp să fi trecut de când n-am mai făcut sunătoare din tulpină de păpădie? - Poate o sută, poate o mie de primăveri! - Cu mâna streașină la frunte, mă uit de după vârf de
Noapte
Noaptea-și împletește umbra peste malurile reci, Până-n zori colindă moartea, bătând vechile poteci. Eu, pitit în dosul scării petrec noapte după noapte, Stau ascuns de ochii morții, tresărind
La trei ore spre miază-zi
Soarele închis în palmele tale Și adăpat cu roua dimineților Se stinge, picurând ultimele lacrimi Fierbinți, pe pântecele tău gol. Fiii Soarelui, gemeni și luminoși Se nasc după nouăzeci
Păcate
Gânduri transformate-n șoapte repezi Se rostogolesc în timpanele Plictisite și total neinteresate Ale unor oameni de ceară. Aceste gânduri sunt păcate Pe care cu greu le mărturisesc,
