Ciprian Emanuel

Martie și un cer nevăzut Din câte zăpezi au căzut Peste umerii tăi triști Am aflat că-mi exiști Într-un loc de poveste Învățat-am cum este Să respiri neîncetat Peste inimi ce bat Într-un

Știi tu,tăcerile ne sfarmă în bucate Cu fiecare gând ascuns de neputință Rabdarea-și cere parcă ultima sentință Desupra cartilor ,de noi perfid jucate Plâng gandurile rupte-n aparență Haina

As vrea să pot aprinde torțe Din lacrima tacerii goale, Să reunim acele forțe Intr-ale mele și ale tale Și aș mai vrea desculț să pot Pe urma-ti tristă să pășesc, Că nu-i nimic cand nu e

Și uite noaptea noastră geme, De atâta griji întortocheate Simt cum respiră teama de păcate, Și cum dorința pleacă să te cheme Văd răsăritul cerului aproape, De tine și de ființa ta

Ai apărut în a mea cale pe când trăiam cerșind lumină Doar beznă-n suflet eu gaseam și soare nu avea să vină Ai apărut într-o icoană cu-n chip angelic printre sfinți Când mă visam trecut de

Te strig din varul de mireasă A mea pe veci, neînțeleasă Într-un decor pictat naiv De tine,preamărit motiv Te chem în zboru-mi absolut Tu chip de jad cu ochi de lut Până spre marele

Lună tu lună În juru-ți tu nebuni adună Sub clarul ceții ,mama lună Petreci romantici în visare Tu lună dragă cerni mirare Se nasc poeme pe altare În juru-ți tău, tu tată soare Izvoare stau

Pe cerul razei tale line revăd trăirile senine Plutesc iubiri în fine arte atât de aici și de departe Pe cerul gandurile duse spre infinit ,tristeți apuse Plutesc adeseori

Pașii tai dezleagă ape Te cunună în zăpezi Ca în inimi să încapa Ale dragostei dovezi Ochii tai zâmbind a zi Într-un fel nemărginit Peste graiuri argintii Către visul împlinit Dansul tău

Aseară ,aseară după ceasuri stranii Ne dezgoleam, trăind precum sărmanii Într-o intensă grijă, grijă de pământuri Săltând spre ceruri ,doborâte vânturi Aseară, când te căutam ,aseară Cădeam

Crunta nebunie, sălaș al viselor trezite-n noapte Un dulce sentiment de feerie, si tot atatea fermecate șoapte Un zumzet in tacerea vietii, un gand fugit spre ratacire O ploaie inaintea cetii,

Din lăcașul sufletului Cu lacrima caldă-ți aprinzi felinare și azi nu mai știu de-i duminică ,oare Tresare un zâmbet, încerc să-i redau a sa libertate, de pe unde să o iau Din oale de

Fără cuvinte De astăzi pământul mai singur se simte Plângându-se în vorbe dar făr de cuvinte Urgia de ieri ,raspicat, și-a spus năzuința Când totul e în toate și-n toate e ființa E negru

Lecție de umor Cum stătea așa distrată Lângă plopii fără dânsul Cu accent de avocată Se certa cu înseși plânsul O fi fără de motive Să tot fiu a nimănui Ori sunt doamnele naive Ori eu

Simfonia pământului Ce liniște și pace se respiră Întâia oară plouă pe Pământ Și-mi jur că e momentul cel mai sfânt Când înspre noi,din ceruri,îngerii veniră De atâtea toamne s-a uscat

Cum a aparut barbatul Greu de spus cu aproximare Cred că însuși Creatorul Se întreabă cu mirare Să fi fost necesitate Sau o simplă farsă tristă Poate doar comoditate Ce e cert e că

Parfumul pielii tale tace Subit,perfid,amorezat De legămîntul blestemat Închis în trista-i carapace Zărit-am lungi inele sumbre De-a valma rătăcite-n palmă Colectionand ranite

O mie de cuvinte Printre nori se făcea că ești urmă de stea Prea târziu căutată , prea devreme uitată Cât o mie de stări coborând,în urcări Într-o sete de minte în taceri, în

Și dacă Și dacă-n nori te-ai risipit Cu doru-ți deopotriva Aflatu-mi vantul infinit Purtîndu-te-n derivă Și dacă vii spre înserat Străină de păcate În gându-mi te-am înstrăinat Visând să

Între noi Între noi mai bat și vânturi Ploi mai scaldă câteodată Strada inimei,uitată De tristeți și de descânturi Între noi se află stele De-un albastru infinit Timpul său a potrivit Să

Toate trec Ce dacă-s vremi inourate Sunt ale noastre jumătăți Pe ele s-au clădit cetăți Pe lemnul putred de păcate Ce dacă freamătă fântâne Gemând în clocot ape reci Nu poți trecutul să

Te-am iubit pe limba noastră Alta nu știu a ceti Nici a scrie ,nici a piere Pasăre răbdând sihastră Zboru-ți cald lumină cere M-ai răpit din sinea-mi drum Nu răbdasem alte căi Nicio altă

Spre vis Hai întoarce-te, privește Lumea ochii a deschis Cu privirea-ți urmărește Cum născut-am acest vis Cum se leagănă pădurea Prinsă-n vânturi de zăpezi Cerând lacrimă securea A

Eu nu mai știu, nu ,nu mai știu Cum să masor acest târziu În plete albe sau în riduri, în șanțurile de prin ziduri Eu nu mai știu ce am ales până să fiu bătaia ceasului zurliu Câte secunde