Ciobîcă Cezar Florin

Bună,Cristina/Bia!

Îți mulțumesc pentru aprecieri, pentru căldura mesajului tău. Mă bucură că poemele mele au lăsat dâre/urme în sufletul și-n imaginația ta.
Înțeleg că suntem doar vecini de alfabet/de pagină pe Agonia,nu și în viața reală,
căci ar fi culmea să locuiești în orașul unde trăiesc și eu.

Cu aceeași prietenie,
Cezar F. Ciobîcă

Mulțumesc,Dane,pentru vizită și pentru vorbele tale. Într-adevăr, din cele trei poeme, primul e cel mai reușit, iar ultimul e oarecum declarativ. Să știi că nu întâmplător le-am postat în ordinea asta. În fine, trebuie să mărturisesc că tu și ceilalți haijini de prim rang din staff-ul Romanian Kukai sunteți vinovați de avatarul meu. Numai de bine!

Cu prietenie,Cezar C.

Mulțumesc,George, pentru cuvintele mult prea generoase.Îmi pare bine că te-a pătruns, că te-a binedispus ceea ce am postat după o pauză de mai bine de un an.
Astfel de intervenții sunt bine-venite, pentru că le consider un feedback care mă determină să analizez și mai atent ce am scris și să încerc - când/dacă e cazul - să șlefuiesc ce se mai poate pentru a ieși ceva de calitate, nu neapărat o masterpiece. Îți doresc inspirație în tot ce întreprinzi!

Mulțumesc, Florentina, pentru aprecieri!
Îmi place să inserez în creațiile mele, haiku sau micropoeme, secvențe/decupaje din paradisul copilăriei petrecute la țară, imagini autentice care mă urmăresc și care vor parcă să fie eliberate din globul de cristal al acelei vârste minunate, să fie împărtășite și altora, mai ales acelora care au trăit ceva similar și pot înțelege...

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Am să iau în seamă sfatul de a-l trimite și la concursurile din afară.
Țin mult la acest poem pe care l-am zămislit pornind de la un fapt real, și anume de la iazul din satul natal, iaz care din păcate a secat... Nu știu dacă va reînvia vreodată. Eu încă mai sper... Numai amintirea lui mă mă răcorește din când în când...