Haiku-uri

Nu știu dacă cele trei mici poeme se pot numi haiku - nu stau să fac analiza - dar știu că mi-au transmis emoție, sunt imagini puternice care nu trec pe lângă cititor fără să lase urme.
Primul , cu impactul cel mai mare, mi-a creat o senzație olfaciv-vizuală, o rememorare a nopților copilăriei.
Cel de al doilea, conține paradox, așa cum ar spune Șerban Codrin. Mă duce cu gândul la asemănarea cu noi toți, cerșetori prin viață, înălțând castele de nisip.
Felicitări, Florin!

Mulțumesc, Florentina, pentru aprecieri!
Îmi place să inserez în creațiile mele, haiku sau micropoeme, secvențe/decupaje din paradisul copilăriei petrecute la țară, imagini autentice care mă urmăresc și care vor parcă să fie eliberate din globul de cristal al acelei vârste minunate, să fie împărtășite și altora, mai ales acelora care au trăit ceva similar și pot înțelege...