Poezie
Culorile iadului
- violet –
1 min lectură·
Mediu
“Amurg de toamnă violet” G. Bacovia
Curge struguriu prin venele mele
Sângele rupt definitiv a ceară,
Magnolii curg topite sub
Frunzele militare ce-ți sărută hulpav palmele,
Către seară,
Rămân femei acoperite de parfumul tău,
Tocuri înalte înfigându-se între coaste,
Parcuri adorm pustiite la
Ora plătită cu fumul de șoapte,
În noapte,
Dor umbrele dezlipite de cearceafurile nimănui,
Geamăt înganat cu ochii la pustiuri,
Străzi mustinde de coapse cu nuri
Cu buze mușcate a sânge la guri,
Spre zori.
Violetă, amintirea ta îmi biciuie obrazul in lacrimi…
024.416
0
poate trebuia sa nu exagerezi dar si asta a dat un farmec poeziei, tu stii mai bine ce-ai avut in cap, mie mi-a placut