Șlefuind inimos meu
Eirosmit mă treslăvesc
Dibuit mă nu știu cum
Tributal și omenesc.
Mucălit ceresc căscat
Mă sorgește ca-n poveste
Iar de tine tot îmi este
Pălămindu-mi pălmuite
Storcocit
Fiecare avem caldura noastră,
Fiecare are o fereastră
Ce o deschide \'ncet să cate
De bate vânt de primavară
În încăperea decuseară.
...Făr\' anotimp și cu fereastra mată,
Cu foc uitat, arzând
\"Scânteia\" era ziarul de referință la țară - tot omul învălea în el mâncarea când mergea la muncile câmpului, iar când soarele își scremea ultimele raze pleoștite pe culmea dealului, bucăți din
Sărută-mă pe buze
Cu buzele-ți cărnoase și moi,
Năsucul tău rece
Mă va \'cerca de voi,
Căldura de pe buze-ți,
Curgând prin mine-n sânge,
Zeiță, te voi strânge,
Cu spaimă și foame de fiară,
La
Va mai ști vremea să curgă,
Fără tine?
O secundă blestemată
Învață să se desfacă
Din găoace,
De mii de ori.
Soarele se zgâiește idiot,
Norii clocesc înăbușitor suferința,
Iar eu nu mai
