tot caut și caut
începutul unui răsărit
de vis din cerul minții
tu mi-ai pălmuit speranța
mi-ai lovit visul cu
piciorul
ai prins de un picior
privirea -mi drăgăstoasă
și ai țârâit-o
în alergare pe
străzile inimii
indicatoare false
vreau să ajung la
dar cine nu vrea
destinație imprecisă
vreau
și asta înseamnă
că zeama voinței s-a
impregnat
în pământul gândului
și a
nu te închide
în iubire
ca într-un turn
de soare
despic cerul cu
privirea
și-l demolez
calc peste raze
rup fâșii de gând
și te înfășor în ele
până sângele din
venele tale
se prelinge în
pășesc pe o stradă
care se înconvoaie
în mine
ca o bucată de
sârmă
din lacrimile
trecutului
storc un cocteil
și îl sorb cu plictis
întorc încă o filă
din destin
apoi o smulg
îmi
imi inchid ferestrele
inimii
le zavorasc
sa nu intre iubirea
sa ma rascoleasca
sa ma jumuleasca pe
interior
am incasat-o de prea
multe ori
asa ca nu mai vreau
nu te vreau
in viata mea
sa
ziua asta
se arată senină
doar norii gândurilor
se plimbă de mână
pe fruntea cerului
ascult freamătul lumii
care se smulge din
carnea privirii
soarele își sprijină
razele
pe ploapele
am nevoie de singurătate
să-mi înfulec gândurile
să le diger
alerg spre mâine
printre momente
printre morminte
în care mi-am îngropat
zile și nopți
licoarea cu gust de viață
îmi rămâne pe
oroare onoare
pe cuvânt de onoare
de oroare
de ce-o fi
dintii noptii frământă
bucați de oroare
sânge gemete ce-o fi
țâșnesc printre dinți
să-ți înfingi colții
în întuneric
să-i sfâșii
mi-e dor de tine
mă dor amintirile
amețirile
rătăcirile prin inima ta
atât de mare
în care mă pierd
mă regăsesc
mă reconstruiesc din fragmente
de iubire
mă dor clipele în care nu-ți
văd
am ridicat un
colț al adevărului
realitatea curgea
peste mine
prin crăpăturile vieții
mișunau insectele
galbene
în insectar doar
aripi smulse
furnici da furnici
se dădeau cu capul
te aștept să te
întorci la mine
mi-e dor de
glasul inimii tale
de ochii tăi care
priveau în mine
de parcă eram
transparentă
albastru din privirea
ta coboară în
adâncul sufletului meu
din liră ea duios
tăcea
cădea o liniște deplină
și-o strivea
mergea trăgând
trecutul după ea
rar câte un câine
îi lingea privirea
nu se pierdea ușor
cu firea
smulgea din viață clipe
și
ce simțeam
cum se jucau cuvintele
în palma ta
cum spaima se plimba
printre clipe
spaima că s-ar putea
să vii dezlegând trecutul
ca pe un câine
ademenind prezentul cu
gustul cumplit
îmi spui ca mă iubesti
cât de mult
atât de mult incât oceanul
e doar un strop din
iubirea ta
atât de mult incât
Pamântul e doar un bulgăre
desprins din inima ta
atât de mult incat
înveșmântez clipa
cu zdrențe la mâna a
doua
o ia razna tăcerea
asta bolnavă
nu se naște nimic
în maternitatea gândurilor
doar un pui de
somn
îmi ciugulește genele
visez cu ochii
te strigam
erai plecat în visul meu
te strigam
răspundeai de dincolo de mine
dincolo de tine
tărâmul iubirii
ca un mugure ițit pe
ramura vieții
crește și iar crește
devine floare
devine
îmi fug gândurile
ca iepurii peste câmp
aleargă către tine
să te sufoce între brațe
să te sărute cu
buze lacome
gândul meu bolnav
de tine
pansat cu lacrimi
mângâiat de privirea
pe planeta ta cresc
arbori gigantici
care pipăie norii
ia-mă cu tine
acolo iubirea bântuie despuiată
de orice artificiu
animale albe ne alăptează visele
iarba crește printre stele
pajiștea
gânduri năruite
surpate ca niște ziduri vechi
pe care se cațără lumina
trec păsări cu dimineața în cioc
îngenunchiată liniștea se ascunde
în pietre
tăcerea adâncă scuipă sângele
e pacat
ca pacatul
sa-ti stapaneasca
viata
si sa te smulga
din paradisul
pregatit de ziditor
pentru fii pocaintei
si ascultarii
e pacat
ca pacatul
sa-ti sparga viata in
mii de
am luat bătaie
el mi-a boxat
sufletul
până l-a făcut
praf
și-a luat zdreanța
de mână
și au plecat pe
drumul fericirii
soarele răsărea dintre
picioarele ei
și îi lumina lui
viața
eu
nu vom pleca
niciodată din această poveste
am intrat în ea
cu tot trupul și sufletul
și am ferecat ușa
suntem noi doi și veșnicia
unor clipe care curg
ca un torent peste
culeg întunericul
dintre clipe
dezdoi tăcerea din
glasul adormit
mă dărâmă viața
lovită de soartă
cu picioarele
amarul trist și posac
șerpuitor
târâindu-se peste iarba
clipelor