el s-a dovedit
o bestie insensibilă
cu ochii albaștrii
și tot arsenalul seducție
la el
după ce m-a părăsit
a luat Facebookul la
rând
toate femeiuștile au
căzut răpuse de ochii
bestiei
dă-mi voie să-ți dezbrac
gândurile
să arunc veșmintele printre
nori
să cuprind în mine cuvinte
nespuse
nerostite când inima mea bate
cu pumnii în ușa vieții
mi-e dor de tine
tu esti felia de
îmi izbesc privirile
de tine
ca niște mașini într-un
zid
se zdrobesc fărâmele se
aruncă în mine
îmi taie respirația
fața gândurile
sângerez de prea multă
iubire
hemoragia inimii
valuri
în mine arde
iubirea pe rugul inimii
întunericul a făcut trup
a smuls cerul dintre
stele să se învelească
viața se zbate ca o
jivină în bârlogul timpului
noi culegem cuvintele
care curg
ai venit din trecut
ai trecut în prezent
ai despachetat viitorul
și l-ai așezat la picioarele mele
să pășesc peste inimile noastre
întinse ca niște covoare de lumină
pe care tălpile iubirii
când o încasezi
și ești demolată
sufletește
încerci să te ridici
să mergi mai
departe
dacă nu poți păși
te târâi prin viață
iei realitatea și
dai cu ea de pereți
sau dai cu pereții
nu plouă în
îngeri decât cu apă
să spele albul de alb
și petele de pe
sufletul altcuiva
răstignit pe crucea
de piatra din spatele
vântului
cărăm în noi îngerii
morți ca într-un cavou
se
dă-mi voie să-ți culeg
privirile
să mușc din ele până țâșnește
sânge
dă-mi voie să-ți storc glasul
să beau din el până la beție
dă-mi voie să-ți legăn gândurile
să le adorm în patul
ochii tăi
două lumi pulverizate în
inima mea
două gânduri tâșnind
ochii tăi
prin ei aleargă
pruncii noștrii nenăscuți
se joacă de-a prinselea
eu îmi mângâi burta și
aștept să nasc
in ochiul meu
sufletul tau respira
aburul lui
mi-a aburit ochiul
in ochiul meu
iubirea ta se inalta
si se tot inalta
pana se prinde de nori
in ochiul meu
glasul tau cade pe
trepte de
îmi omor timpul
l-am împușcat
și l-am aruncat în trecut
trecutul este un cimitir al
timpului
îngropăm ore zile ani
cu gândul că timpul renaște
la nesfârșit
alte ore își târâie clipele
ca pe
privirea mea se
descompune
se risipește peste
chipul pământului
care doarme la
picioarele mele
ca un copil uitat
în iarbă
pășesc peste inimă
precum pe o pajiște
înflorită
emoțiile țâșnesc
mă apasă tristețea
până îmi strivește
inima
țâșnesc din mine
lacrimi visuri moarte
corăbii cu amintiri
coșmarele aleargă
după mine
ca niște câini
care mă mușcă de
suflet
am adormit cu
mă latră noaptea
ca un câine mușcat
mușcător
mă sfâșâie trecerea prin
viață ca un câine
turbat
rupând fâșii din mine
mă moare gândul
care abia se naște cu
o sabie în mână
cuvinte
am timp
tot timpul din lume
facut ghem si aruncat
de-a busilea
am timp
sa disec timpul
sa-i sfasii intestinele
am timp
sa construiesc timpul
din caramizile sperantei
am timp
sa sper
valurile vieții
vânt măturând umbre
destin măturând speranțe
privesc în adâncul meu
intestinele sufletului la vedere
introspecție
inspecție
corecție
vântul schimbării își
interiorul gândului
ca o cameră în care
întunericul joacă șah
cu lumina
o cheie din stele
deschizând noaptea
o nemișcare a vieții
o înțepenire a clipei
suspendată între nori
eu și tu
două
eu sunt doar
o bucată din inima ta
decupată
ruptă de realitate
înfiptă în realitatea iubirii
eu sunt doar
o frunză cu brațe întinse
spre tine
agățate de tine ca de o ramură
tremurând la
el e începutul
de unde încep eu
să tremur ca o
ramură
de unde încep eu
să fiu
ca o viață sorbind
viața din
paharul chipului lui
el e începutul
de acolo încep a
mă naște cu
strigăte de
în urma ta
gândul se întinde
ca o umbră
mătură amintirea
ai plecat ducând
în buzunar
inima mea ruptă
timpul s-a făcut de
piatră
viața a început să
curgă cu
nepăsarea unei ape
care
tai cu ferastraul
cuvintele
le ajustez
le modelez
dupa chipul si asemanarea
seamana cu
sau nu prea seamana
te chem cu cuvinte
te chem fara cuvinte
dincolo de cuvinte
dincoace
asculta-mi
primăvară cărând în brațe
păsări care au uitat să
zboare
ciocuri înfipte în gândul
prăbușit sub talpa vântului
privesc prin fereastra timpului
zborul lin al clipelor
ziua de mâine vine
casa mea în
scorbura dimineții
mă ascund de negura
care străjuiește gândurile
înfierbântate tărâmuri
de umbre și idei
pașii descălțați de
tăceri
viața scurtă a clipelor
târâită printre
el a căzut de
pe cer
și s-a făcut țăndări
s-a spânzurat cu
mâna mea
atârnă sinistru
se leagănă sinistru în
inima mea
moartea l-a mușcat de
gât
din rană se revarsă
păcatele negre care
put