secundele se plimbă ca
niște furnici prin mine
mă hrănesc cu
miezul stelelor
ca un inel întunericul
se înfinge pe
suflet
m-am logodit cu luna
stelele galaxiile
universul se
dă-mi cheia de la
viață
să descui soarele
să zburde peste
gândurile mele
sumbre și reci ca
niște temnițe
nu te închide în
tine
spunea cineva
închide-te în viitor
ca într-o inimă
nor
ca un nor se
rostogolește pe cerul
gândului chipul tău
un nor alb luminos
în care ploaia s-a
spânzurat
stropii de soare cad
peste mine
sunt atât de însetată
de tine că-ți
țopăie bucuria peste
întinderea inimii
când te văd se sparg galaxii
cioburi de stele
calc peste ele și nu plâng
doar zâmbesc examinând
amprentele gândurilor
toate gândurile se apleacă
spre
lasa-ti gandurile sa
navaleasca peste mine
sa muste din inima mea
lasa-ti privirea sa se
napusteasca peste mine
sa se incolaceasca de trupul
meu ca un sarpe
lasa-ti inima sa alerge
peste
sunt o pisică ca toate pisicile
îndrăgostită de un motan
ca toți motanii
o iubire nu ca toate iubirile
care miaună serenade nu ca toate
serenadele
în nopțile cu lună nu ca toate lunile
motanul
orasul arde
inima arde ca o
torta
iubirea mistuie ce
a mai ramas de mistuit
orasul nostru e plin
de noi doi
de iubire
de speranta
si de alte stele
orasul arde
incendiat de
deschid fereastra din
trup să mă
inunde soarele
să năvălească viața
în mine
deschid ușa inimii
să mă inunde regretul
că timpul fuge ca
un atlet
pe o pistă de aer
și se împiedică
vino după mine
i-am zis vieții
mereu pe urma mea
venea peste mine
strivindu-mi visele
pășesc
urmărită de priviri
sticloase
spectatori nepoftiți
strâng pietre de
vânt
și le arunc în
bat câmpii
străbat
răzbat printre bălăriile
vieții
printre buruieni si spini
mă doare spinul uitat în inimă
de un bărbat
ba de doi
ba de mulți
spinii pe care am călcat
ma împiedică să
primăvară
abia pășesc
peste acest anotimp
înveșmântat în flori
cu talpa
înfiptă în curcubeu
privesc viața în culori
care nu mai sunt
aripile mele mă poartă
peste brațul
dă-mi voie să te îmbrățișez
cum îmbrățișezi trupul
unei amintiri vii
nu moarte
cu toată inima
îndrăgostita de
amintirea unui vis
mi-ai smuls visul frumos
ca să-l îmbraci
ca să-l
dă-mi o mână de ajutor
să pășesc prin iarba proaspăt
cosită a vieții
curând verdele va rugini
va îngălbeni
se va scurge din firele de iarbă
seva vieții
așa că mă bucur acum de iarba
verde
deschid fereastra vieții
să intre timpul
ca o fantomă
cărând viitorul în
brațe
deschid brațele
să cuprind gândul îngălbenit
de toamnă ca o frunză
aproape moartă
puțin vie
deschid ochii
poezia
o fata Morgana
imbracata in cuvinte
dezbracata de cuvinte
alearga pe intinderea mintii
goala pusca
impusca insensibilitatea
insensibil insesizabil ineluctabil
totul se leaga
se
in aceasta primavara
imi voi construi vise
din flori
apoi le voi culege
una cate una
pentru a ma imbata
de frumusetea
si parfumul lor
voi zidi clipele
pana se vor izbi de
cer
si se vor
eu o să-l aștept
oricât
știu că în inima mea
nu încape decât el
doar el
și nici el în întregime
ceva dă pe dinafară
curge din mine iubirea
sufletul lui mai mare
decât cerul
ochii
deschide-ți inima
să mă arunc în ea
să mă ascund în ea
până trece furtuna
stelele căzătoare
sunt izbite de
pământ
așchii de stele
îmi secționează gândurile
deschide-ți inima
să-mi arunc
azvârl cu soare
peste chipul tău
mă privești din spatele
norilor
ochii tăi corăbii
care călătoresc prin
marea trupului meu
oprești în portul
inimii iar eu
nu te mai las să pleci
azvârl cu
nu e prea târziu
să disec clipa
smulsă din trupul
bătrân
să arunc semințele
singurătății
în plantația
inimii
să încerc să smulg
spinii acestui destin
care m-a lăsat
moartă de sete
lângă
frig care pătrunde în oase
în carne în inimă
îmi îngheață privirea ca
un val încremenit deasupra
țărmului
scotocesc printre întrebări
prind cuvintele și le scot
din pântecul iernii
oare ce
iarăși fugăresc amintirea
cu tine ca pe o pisică
soarele se rostogolește
pe cer ca o minge spartă
din care picură
lumină
mă adăpostesc în glasul
tău care
curge ca un râu
peste
deschid această ușa
a cerului
lumina se strecoară pe
lângă mine
în mine
te caut printre îngeri
te găsesc printre
cel mai
foarte frumos
atât de frumos încât
caut cuvinte să-ți
stau și ucid încet
clipele
îmi răstorn trupul
ca pe un nisip
pe plaja închipuirii
cotrobăi printre vietățile
gândului
câinii aleargă cu
bucăți de cer între
dinți
soarele mă pipăie cu
raze
CS