dă-mi o mână de ajutor
să pășesc prin iarba proaspăt
cosită a vieții
curând verdele va rugini
va îngălbeni
se va scurge din firele de iarbă
seva vieții
așa că mă bucur acum de iarba
verde
deschid fereastra vieții
să intre timpul
ca o fantomă
cărând viitorul în
brațe
deschid brațele
să cuprind gândul îngălbenit
de toamnă ca o frunză
aproape moartă
puțin vie
deschid ochii
poezia
o fata Morgana
imbracata in cuvinte
dezbracata de cuvinte
alearga pe intinderea mintii
goala pusca
impusca insensibilitatea
insensibil insesizabil ineluctabil
totul se leaga
se
in aceasta primavara
imi voi construi vise
din flori
apoi le voi culege
una cate una
pentru a ma imbata
de frumusetea
si parfumul lor
voi zidi clipele
pana se vor izbi de
cer
si se vor
eu o să-l aștept
oricât
știu că în inima mea
nu încape decât el
doar el
și nici el în întregime
ceva dă pe dinafară
curge din mine iubirea
sufletul lui mai mare
decât cerul
ochii
deschide-ți inima
să mă arunc în ea
să mă ascund în ea
până trece furtuna
stelele căzătoare
sunt izbite de
pământ
așchii de stele
îmi secționează gândurile
deschide-ți inima
să-mi arunc
azvârl cu soare
peste chipul tău
mă privești din spatele
norilor
ochii tăi corăbii
care călătoresc prin
marea trupului meu
oprești în portul
inimii iar eu
nu te mai las să pleci
azvârl cu
nu e prea târziu
să disec clipa
smulsă din trupul
bătrân
să arunc semințele
singurătății
în plantația
inimii
să încerc să smulg
spinii acestui destin
care m-a lăsat
moartă de sete
lângă
frig care pătrunde în oase
în carne în inimă
îmi îngheață privirea ca
un val încremenit deasupra
țărmului
scotocesc printre întrebări
prind cuvintele și le scot
din pântecul iernii
oare ce
iarăși fugăresc amintirea
cu tine ca pe o pisică
soarele se rostogolește
pe cer ca o minge spartă
din care picură
lumină
mă adăpostesc în glasul
tău care
curge ca un râu
peste
deschid această ușa
a cerului
lumina se strecoară pe
lângă mine
în mine
te caut printre îngeri
te găsesc printre
cel mai
foarte frumos
atât de frumos încât
caut cuvinte să-ți
stau și ucid încet
clipele
îmi răstorn trupul
ca pe un nisip
pe plaja închipuirii
cotrobăi printre vietățile
gândului
câinii aleargă cu
bucăți de cer între
dinți
soarele mă pipăie cu
raze
frica
mi-e frică
de ziua asta bolnavă
i-am pansat rănile
mă mușcă tristețea de
inimă
mă întreb de ce
te-ai ascuns
în rănile zilei
piciorul unui gând
șchiopătează
îmi târâi zâmbetul
pe
cand primavara ma
impresoara imi pun
stavila dorintelor
care gonesc nebune pe
cararile inimii
dorul de tine imi taie
gandul in doua
ma mistuie dorinta de
a te inchide in sufletul meu
si de-a
tu ai venit
si mi-ai spus
sunt nesatul de tine
ti-am aruncat sufletul meu
te-ai hranit din el
ca dintr-o farfurie
ti-am aruncat visele mele
le-ai luat
le-ai mangaiat ca pe
niste pisici
a venit și vara
a dat buzna în noi
a aruncat cu visuri peste
inima mea și a ta
în valul de lumină din
ochii tăi
s-a cuibărit iubirea
neîngăduit de frumoasă ca
o mireasă
eu sunt țărmul unde
urlă luna și lovește
în tâmpla mea
sub mine se surpă
o stea
cu gândul la tine
mă prăbușesc între
visuri
aleargă cai albi
pe câmpiile ninse
cad fulgi
cad ape
cad podurile
deschid tâmpla gândului
mângâi burta flămândă
a clipei
soarele saltă pe mine
și se scurge în ochi
privirea mea se înfinge
în viață
și o taie felii
caii verzi de pe
pereții minții
nechează
vreau să-mi deschid
timpul
să-mi așez păsările
pe creștetul orei
fug zăpăcite pantere
agățând între ghiare
întunericul
explorez ancestrale
chemări
pe urmele vieții
care aleargă
tai gândurile și le
înghit bucată
cu bucată
viața îmi stă în
gât ca o gânganie
agățată în pânza de
păianjen care se zbate
să scape
mi se perindă
prin fața ochilor
amintirile ca o
gândurile mi se ascund
într-o scorbură
de timp
paianjenul nopții își
țese pânza peste
chipul meu
mi se agață de buze
întunericul
insomnii lovesc cu
piciorul noaptea
bufnițe negre
alunec pe suprafața zilei
ca pe gheață
în stânga în dreapta
înainte înapoi
dansez
la capitolul impresie artistică
am făcut impresie
expresie
e vară
așa ca sparg gheața
și ling o
inima mea e adâncă
ca o prăpastie fară fund
arunc în ea sentimente peste
sentimente
adânci
în adâncimi
dacă o să cazi în inima mea
dacă
te vei împiedica de marginea lumii
și te vei rostogoli
gând adulmecând clipa
viață înjunghiată de
tăcere
atârnată de marginea
abisului
alunecăm pe panta
visului ca
pe buza întunericului
ne prăbușim în noi
ca o piatră
aruncată în apă
mă