Poezie
Prezentul
1 min lectură·
Mediu
tristețea ținută în cușcă
latră lugubru
eu plâng cu tăceri
care se rostogolesc pe
față
alunecă în întuneric
tristețea latră
eu plâng
undeva prin mine
circulă zilele
se fugăresc
doar prezentul nu se
găsește
îl dau dispărut
căzut în trecut
aruncat în viitor
sfâșiat rupt ca
o pânză putrezită.
00192
0