Poezie
Invers
1 min lectură·
Mediu
copacul învelit în alb
albul căzut în gri
peisajul demolat
copacul smuls și
aruncat în
vâltoarea anotimpului
eu cutreier viața
pe o bicicletă fără
roți
alerg fără picioare
plâng fără lacrimi
toate pe dos
ziua prinsă cu
capul în jos de
tavanul timpului
atât de înalt încât
norii se așează pe ore
și le plouă secundele.
00209
0