Poezie
Final
1 min lectură·
Mediu
această pasăre sfâșie
cu ciocul din carnea
amintirii
e o pasăre mare albă
cu privirea stropită
de întuneric
atârn de capătul vieții
ca un spânzurat de
ștreang
nu văd dincolo de
viață decât noaptea
o noapte lungă precum
un tren care trece peste
inima mea zdrobind-o
sub roți
strivind orice picătură
de viață care
șiroia prin mine
fără tine încerc să
fiu eu
dar încercarea se zbate
dă din aripi
se izbește de gratiile
morții.
00660
0