Poezie
Dorințe
1 min lectură·
Mediu
acest turn de dorințe
în care sunt închisă
temniță a inimii
când te-am zărit prima oară
inima a sărit din piept
și s-a prins de soare
un strigăt de bucurie
a căzut pe asfalt și s-a
făcut țăndări
vroiam să sar să mă agăț de
inima ta
cu amândouă brațele
cu buzele
cu
visele năvăleau prin mine ca
niște cai sălbatici scuturându-și
coamele
vroiam să te
sărut
atât de mult vroiam încât
mă ardea inima
mă mistuia ca un rug
rugul aprins al dorinței
ai încins focul cu flacăra
privirii tale
apoi ai privit cum mă topesc de dor
cum mă mistui de
de atunci
soarele arde pentru noi
aprinzând cerul.
00863
0