Poezie
Joacă
1 min lectură·
Mediu
vâlvătaia iubirii mă mistuie
iubirea gonește ca un cal biciuit
de vânt pe câmpia minții
îmi încălzesc mâinile la
focul inimii
imaginația aprinsă dă foc stelelor
cenușa cade din cer
te visez cutreierându-mi viața
la fiecare cotitură ma săruți
la fiecare secundă
te năpustești peste gândurile mele
îmi stăpânești gândurile ca
pe niște cățelușe care te urmează
supuse
îmi târâi gândurile după tine
dâre de vis
realitatea și visul se țin de mână
realitatea este că iubirea
înseamnă să visezi cu ochii deschiși
atât de larg deschiși încât prin ei
pătrunde visul se prelinge în interior
iubirea e stranie
un animal bizar care-ți devorează
inima
beau din adâncul ochilor tăi
sorb viața cu toate formele ei dulci
departe de diformele forme formate
cu iubirea nu e de joacă
sau este
iubirea e cel mai serios joc neserios
ne jucăm de-a
ne hârjonim
te țin de mână
te țin de inimă
te țin
langă mine
în mine.
00818
0