Poezie
absurd
1 min lectură·
Mediu
pagini de gând
răsfoite
răscolite
caut ceva
poate absurd
poate absurdul
citesc în ochii
ploii
destinul
stau în colțul
meu
și măsor
dimensiunea tăcerii
caii albaștrii
biciuiți de vânt
sar în ochi
clipesc
strâng între pleoape
pietre și ape
luna se
aburcă pe cer
încleștându-și mâinile de nori
să nu cadă.
001887
0