Tristete...

Rupe-mi trupul in doua ca pe un mar proaspat si scoate din el semintele acelea numite speranta, iubire, abandon, candoare, care vor sa incolteasca in sufletul meu fraged. Smulge-le , pentru ca radacinile lor in formare sa nu ma fragmenteze, impunindu-mi trezirea. Ar fi prea mult… si ar trebui sa mor.