Jurnale

Rupe-mi trupul in doua ca pe un mar proaspat si scoate din el semintele acelea numite speranta, iubire, abandon, candoare, care vor sa incolteasca in sufletul meu fraged. Smulge-le , pentru ca

CAcimpoiasu andreea

0

0

Sunt zugravul miinii calatorului care isi lasa sufletul la cutia milei si pleaca. Sunt tipatul trist al ploii sfisiata de vint. Sunt zimbetul trasnetului cind totul se termina cu o glorioasa flacara.

CAcimpoiasu andreea

0

1

Luna mi-a desenat pe suflet chipul iubirii in colturi de stele. O stea, un chip, o alta stea, un alt chip, si tot asa pina la chipul tau dupa care nu mai urmeaza nici o stea. Fiecare linie, fiecare

CAcimpoiasu andreea

0

0

Te vad ca pe copacul acela, la fereastra sufletului meu, intr-un sfarsit de toamna, intr-un prag de iarna, dezgolindu-te de ultimele tale frunze in fata unei ferestre unde am uitat sa imi pun

CAcimpoiasu andreea

0

2

Mai stii copacul acela de la geamul tau care nu-si dorea decat sa fie? Sau poate nici nu-si dorea, era pur si simplu. Sub ochii nostri i-a cazut ultima frunza. Crezi ca pe el l-a durut? Sub privirea

CAcimpoiasu andreea

0

0

Mi-ai spus sa-ti dau trei motive bune pentru care sustin ca-mi va fi extrem de dor de tine. Era privirea ta de atunci..., mainile tale impreuna cu felul in care stiu ele sa mangaie si... al treilea

CAcimpoiasu andreea

0

0

Ce ar fi dacă ar fi inima un glob mare și albastru pe care nu apuci însă să îl atârni în pom în acea iarnă. Așa că drept consolare, îți este agățat de lustra din camera de un albastru aproape la fel

CAcimpoiasu andreea

0

0

TU Tu, omul care mă mângâie așa cum numai un vis o poate face . . . Tu, omul care mă ridică pe culmi pentru a mă lăsa sa cad de acolo în abis . . . Tu, omul care ești mereu prezent când am nevoie

CAcimpoiasu andreea

0

0