Îmi apari în minte, când seara stau de scaun rezemat,
Când printre-atâtea gânduri mă pierd câteodat'.
Mi-aduc aminte de acele clipe, când plângeam,
Ș-atunci tu cu mâinile lacrimile-mi
Aș vrea să fiu metalul, ce vântul îl gonește peste vale,
O corabie pe o sângerândă, învolburată mare.
O pasăre, ce sălaș disperată-și căută,
Dar în a sălbăticiei flămânzire capu-și lăsă.
Să fiu
Stau tristă cu palma pe obrazul drept,
Printre lacrimi pe mama o văd, mă doare-n piept.
Viața e grea, dar deodată realizasem,
Că eu pe lume singură luptasem.
Luptasem pentru mine și ai mei
Ploua puternic, casa încet se prăbușea,
Trupu-mi era greoi, inima mi se slăbea ...
Picioarele nu mă țineau, mă prăbușeam
Și încet-încet spre etern alunecam.
Nu găseam vorbe, un strigăt de
În noaptea asta te-aștept din nou să vii,
să-mi bați în geam, să-mi spui că ai sosit.
Să-mi aduci o floare, peste corpu-mi s-o pui,
fără milă coșciugul strâns să-l încui.
S-așezi o lacrimă peste
Lângă pădure, pe-o potecă eu ades\' mă plimbam,
Lângă pădure printre chinuri eu să mor îmi doream.
Seară de seară cu gândul să nu mă mai întorc nicicând,
Seară de seară eu către pădure plecam
Și dacă glasu-mi în noapte nu va mai striga,
Și dacă stelele pe boltă nu vor mai apărea,
Și dacă cerul va-nchide porțile-i de fier,
Și dacă trupu-mi peste moloz va cădea...
Și-am să pier în
Poartă-mi de grijă, când în brațele-ți alinare găsesc,
Când cu ochii printre lacrimi iubire-ți șoptesc,
Când de obrajii tăi mâna-mi ușor o ating,
Când buzele tale subtil aș vrea să le simt,
Când
Camera rece ascunde trupul gol,
Lacrima curge; ce-aș vrea să mor...
Păcătoși, ai mei ochi te caută,
Mai speră să te vadă, pentru tine să plângă...
Dar ai dispărut, nu te mai văd deloc.
Un pumnal
CI