Poezie

CÃTRE SOCRATE

1 min lectură·26 februarie 2008

Mediu

Știu că roca e praf,

Și că tot ce se clădește-n jur

Edificii din secunde și clipe,

Aparențe sunt.

Și că cunoscutul este

A rațiunii scuză către incert,

Și toate gândurile

Sprijinite pe putred fundament,

Se țin ca un naufragiat

de o ultimă scândură.

Știu ca viața e-un fum

Ce fură privirea-n

Tremurândă topire,

De care vrei să te ții -

Și să pleci spre senin,

Fără să topești nici un vis.

Și că gândul e fix,

Încuiat în ace de ceasornic.

Iar ceea ce-n formă-i închis,

Nu poate cupinde incertul...

Poate... suntem condamnați,

La iluzorii transhumanțe.

Și necunoaștere eternă,

Pentru a nu mai înțelege

Câți înțelepți am întemnițat în pereți de azil.

001.887

Cibotaru Mihai. “CÃTRE SOCRATE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cibotaru-mihai/poezie/1770542/catre-socrate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.