10 haiku-uri

Nu te speria, nu mă refer la poemele tale. Mă refer la lumea tot mai superficială, la care presupun că te-ai gândit și tu în cel mai reușit (părerea mea) dintre aceste micropoeme reușite.

Vin și eu cu un tristih dintr-o inspirație de moment:

plimbare-n parc -
din maldărul de frunze
un botic de cățel

însă, în mod deosebit pledez pentru nr.3, 7 și 10 și-mi spun din nou: vezi Sorina, așa se scrie, iar eu rămân uitându-mă cu jind, citind și citind...

Sorina.

ai început în forță și primele două poeme sînt foarte bune. au imagini puternice. la primul poem mi-a plăcut cum ai început. puteai să fii brusc și să spui cade frunza, și ar fi fost o imagine scurtă, dar tu ai folosit imaginea lungă, cititorul parcurge ultima clipă a frunzei prin căderea ei. este o imagine care îți captează atenția. să zicem că sîntem într-un parc și observăm această cădere a frunzei. este ca un dans, un moment în care ochiul și mintea fac anumite conexiuni. ochiul privește, iar mintea asociază acest moment cu ceva din amintire, sau pur și simpu nu rămîne decît atenția captată asupra frunzei sau frunzelor ce cad. știu de ce ai descris cădearea în spirală. am văzut frunzele cum cad și multe dintre ele fac o spirală în căderea lor. știi de ce este un poem bun? pentru că e imaginea este ruptă din realitate și e puternică. al doilea poem are farmecul lui. troița ruginită este foarte bine completată de ceață. un poem foarte frumos, auster. la al treilea poem ai planurile bine concentrate și asta salvează poemul. nu este un poem foarte bun, și asta pentru că versul doi este unul slab. versul doi în poemul haiku trebuie să aibă forță ca să poată susține poemul, deoarece este versul cu 7 silabe, cel mai lung. nu ai spus nimic deosebit cu acest vers pentru că este greoi la citit și ar fi trebuit altfel formulat. ai început bine și acel zbucium al mării este de acolo din poem, dar liniștea din adînc nu poate fi atît de aproape de țărm. adică de stînci și faleză. dar repet, planurile sînt corecte aici. nici poemul patru nu este deosebit dar este un haiku corect cu o imagine simplă. la al cincilea poem aș fi schimbat ceva la versul al doilea. nu știu de ce ai ales purificator. te depărtezi de realitatea pe care o exprimi în versurile unu și trei. ar fi trebuit să găsești un alt adjectiv mai potrivit în loc de purificator. poemul al șaselea are ceva deosebit în el și te-a ajutat cum l-ai construit. imaginea spicului îndoit este bună și poemul e omogen. îmi place tenta religioasă de aici. poemul șapte foarte foarte frumos. imaginea foarte puternică și versurile bune. e la concurență cu primul poem, dar cred că este mai bun decît primul. este un poem de premiu zic eu. poemul opt la fel ca patru deși bobița de strugure din gard are efect. poemul nouă l-aș scoate din acest lanț de poeme. nu mi-a plăcut deloc. mai bine îl scoți și lucrezi un senryu pe imaginea lui. iar poemul zece nu l-am înțeles foarte bine. de ce un pas înapoi. eu nu știu ce ai vrut să spui aici. te felicit în special pentru poemele șapte, unu, doi. sînt frumoase tare. spor la scris Grigore. vreau să citesc poeme și mai bune.

cu prietenie bia

1. Nelu Gârda, ai dreptate. În haiku-ul nr.9 ( mai mult un senryu ) am vrut să sugerez modul în care eșueaza multe dintre festivalurile ce se organizează în diverse locuri, în care tradițiile locale se văd tot mai puțin, fiind acoperite de fumul de mici și de valurile de bere care curg.
2. Sorina, mă bucur că ți-au plăcut haiku-urile mele. Faptul că ai inceput să-ți pui întrebări, când citești poemele altora, este primul pas spre progres. Continuă să citești ceea ce scriu pe acest site și alții, mai pricepuți decât mine, care prezintă și probleme teoretice, de tehnică, dar și de fond, făcând analize pe text sau postând poeme minunate, și într-o zi vei reuși să scrii și tu ca ei. Succes!
3.Cristina, mulțumesc pentru aprecierile și observațiile tale . Încerc să dau și câteva explicații:
La al treilea haiku, în primele două versuri, am vrut să sugerez prin zbuciumul mării între stânci pe faleză, prin apropierea față de țărm, zbuciumul vieții obișnuite dar superficiale , în contrast cu lucrurile profunde dar mai puțin spectaculoase și inaccesibile celor neinițiați, din adâncuri, sugerate în ultimul vers.
La al cincilea haiku, am vrut să dau o ușoară tentă mistică acestei priveliști în care focul pârjolește terenul, curățându-l de resturile vegetale, iar fumul ne impiedică să vedem clar și ne face să lăcrimăm, prin folosirea acelui adjectiv “ purificator “ .
La al zecelea haiku, am vrut să sugerez ce neînsemnate pot fi motivele, care pot schimba, uneori, marile decizii, aici pasul înapoi în fata prăpastiei, adică a morții, din cauza ciulinilor de marginea ei, care ar putea să creeze un disconfort în acest posibil ultim moment al vieții.